'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Nu este alt semn mai adevărat care să arate că noi suntem cu adevărat ai lui Hristos ca iubirea vie, împrospătată şi îmbogăţită zilnic. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface! Ea se dăruieşte cu totul tuturor, întâi prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie a pâinii, nici de o frumoasă descriere a pâinii, ci are nevoie chiar de pâine. Cât de amărât am plecat odată de la o prăvălie care avea deasupra o firmă mare pe care scria „Pâine”! Pe toţi pereţii erau zugrăvite tot felul de forme de pâine, dar înăuntru era gol. Nu avea nici un fel de pâine. Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine, dar cel care trebuia să mi-o dea nu avea decât firma şi tablourile zugrăvite ale pâinii, iar foamea mă chinuia.

Fraţii mei, oare noi putem înţelege că cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Pâinea noastră, adică de Hristos. Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă. Putem noi înţelege acum cât de mare este datoria noastră faţă de Pâine şi faţă de flămând, ca să-i putem apropia? Faţă de Hristos, pe Care trebuie să-L ducem lumii şi faţă de o lume pe care trebuie s-o aducem la Hristos? De răspunderea veşnică pe care o avem pentru datoria aceasta nu ne poate despovăra veşnic nimeni, ci numai împlinirea ei cu adevărat. Cel flămând cunoaşte că cineva are pâine numai prin faptul că i-o dă, iar el se satură. Noi nu vom aduce niciodată cinste lui Hristos, nici nu ne vom împlini datoria faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri doar prin vorbe, fără fapte.

Oricât de lăudate ar fi credinţa noastră, învăţătura noastră, calităţile noastre, dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea şi trăirea noastră, miezul gustos şi mireasma plăcută a unei vieţi în Hristos, în zadar este totul! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Matei 7, 9-10)!

Nu vorbe, ci fapte se cer! Altfel şi aceste cuvinte pot fi numai o firmă frumoasă, iar practic, dincolo de vorbe să nu avem nimic. Prin ce va cunoaşte atunci lumea că noi suntem ai lui Hristos?

Prea Bunule Iisuse, Pâinea lumii, Te rugăm ajută-ne să înţelegem deplin cuvântul şi porunca Ta! Ajută-ne să nu ne închipuim că numai credinţa ne este de ajuns, că numai forma din afară este de ajuns! Ci fă-ne să înţelegem că numai dacă iubim pe alţii cum ne-ai iubit Tu pe noi, dacă îi iertăm aşa cum ne-ai iertat Tu pe noi, dacă îi căutăm şi îi ajutăm pe semenii noştri cum ne-ai ajutat şi Tu pe noi, numai atunci vom fi cu adevărat ucenicii Tăi. Şi aceasta să o facem zilnic, cu o iubire mereu proaspătă şi neuscată, cum faci Tu pentru noi. Amin.