Pe 8 iunie 2014 prăznuim sărbătoarea Rusaliilor. Din nou suntem provocați duhovnicește să ne gândim la Duhul Sfânt, cu nenumăratele Sale daruri lucrătoare în Biserica Domnului Hristos. Ne relatează Sfântul Luca că, sosind Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc (Fapte 2, 1). În ce loc? În locul unde se săvârșea Sfânta Liturghie. Mântuitorul îi sfătuise pe ucenici, înainte de Înălțarea la Cer, să nu se depărteze de Ierusalim până când vor lua putere, venind Duhul Sfânt peste ei, ca să-I fie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului (Fapte 1, 8). Iar în Ziua Cincizecimii, din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut de Duhul Sfânt (Fapte 2, 2-4). Proorocul Isaia aminteşte şapte daruri ale Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe... duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11,2-3). Sfântul Apostol Pavel enumeră zece daruri ale Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5, 22-23). De fapt ele sunt nenumărate şi fascinante. Sfântul Serafim din Sarov, fiind în plinătatea Duhului Sfânt și dorind să-i demonstreze boierului Motovilov cum arată un om covârşit de darurile Duhului, a strălucit ca soarele. Ochii îi erau ca doi cărbuni aprinşi. Iar atmosfera de linişte şi pace ce s-a creat era una de nedescris. Omul covârşit de roadele Sfântului Duh este contaminant pentru cei din jur, are o vocaţie misionară. Începând cu apostolii şi continuând cu toţi Părinţii Bisericii. De fapt, lucrul acesta îl şi spune troparul Rusaliilor: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeule, cel ce preaînţelepti pe pescarii-ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie[1]. Omul plin de Duhul Sfânt are darul rugăciunii curate. Spune bătrânul Ieronim, referindu-se la duhovnicul său, că Mihail, bătrânul meu, era tot o lumină când se ruga. În această stare nu se ruga cu cuvintele, ci cu mintea. Cuvintele sunt surcelele pe care le folosim până se aprinde focul. Când... mai mult

În şedinţa de lucru din 22 mai 2014, care a avut loc la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât: - Înscrierea în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, canonizat de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu ziua de prăznuire la 5 mai. - La propunerea Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Sfântul Sinod a ales pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Antonie Telembici în postul vacant de episcop vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului cu titulatura Antonie de Orhei. Născut în anul 1963 în localitatea Hârbovăţ, raionul Anenii Noi din Republica Moldova, părintele arhimandrit Antonie Telembici a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Chişinău şi Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iaşi (1994). Din anul 1995 şi până în prezent, părintele Antonie Telembici a îndeplinit responsabilităţi administrative, misionare, culturale şi mediatice în Mitropolia Basarabiei. ATITUDINEA BISERICII FAŢĂ DE ALEGERILE EUROPARLAMENTARE - Hotărârea Sfântului Sinod în perspectiva alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014 - ... mai mult

În perioada 4-6 mai 2014 Prof. Univ. Dr. Lucian Turcescu, decan al Facultăţii de Teologie, Concordia University, Montreal, Canada, a vizitat Facultatea noastră. Luni 5 mai 2014 a susţinut cursurile: Mitul secularizării şi relaţiile stat-Biserică în Europa de Est astăzi şi Conceptul de persoană la Părinţii Capadocieni (sec. IV) şi astăzi. La Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci“ - Caraiman, din localitatea prahoveană Buşteni, a avut loc marţi, 6 mai 2014, întrunirea Colegiului decanilor Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română. Evenimentul a fost organizat de Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române şi de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Pe ordinea de zi a întrunirii s-au aflat: organizarea celui de-al VI-lea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din cuprinsul Patriarhiei Române, în perioada 21-23 septembrie 2014, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea“ din Arad, cu tema: Teologie şi Misiune; evaluarea stadiului redactării manualelor de teologie ortodoxă pentru facultăţi, evaluarea stadiului alcătuirii unui nou regulament-cadru pentru ... mai mult

Sfânta Treime, devenită dogmă a Bisericii creştine, ni se prezintă ca un singur Dumnezeu, Unul după fiinţă şi întreit ca Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sânt. Cele trei persoane ale Sfintei Treimi cuprind taina cea neînchipuită şi de nepătruns prin logica umană, fiind revelată de Dumnezeu în decursul istoriei. Învăţătura despre Sfânta Treime a constituit, încă din perioada apostolică, esenţialul şi cuprinsul credinţei creştine, devenind mai apoi mărturisită de biserică. Acest fapt a determinat existenţa unei terminologii şi a unor formulări consacrate şi definitive, în faţa ereziilor antitrinitare[1], care au fost elaborate la Sinoadele I şi II ecumenice. Cultul Sărbătoarea Sfintei Treimi este cinstită în Biserica Ortodoxă în lunea după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt. Penticostarul indică prăznuirea pe Însuși Preasfântului și de viață făcător a puternicului Duh. Carele este unul din Treime Dumnezeu... În calendarele românești această zi este trecută drept Sărbătoarea Sfintei Treimi[2]. În secolul al XII-lea această sărbătoare nu era încă generalizata nici în Apus, ea fiind stabilită definitiv în Apus abia în anul 1334[3]. Iconografia Primele reprezentări s-au constit... mai mult

Sfinții Petru și Pavel, prăznuiți în data de 29 Iunie - după tradiția romană, data fondării Romei de către personajul mitologic Romulus Quirinius – devin, în viziune creștină, prin martiriul lor, noii ocrotitori ai Romei (centrul politic, social și cultural al Imperiului Roman de la acea vreme). Primele reprezentări iconografice ale celor doi apostoli au fost descoperite în catacombele din Roma, sub forma de medalion, datând din secolul II. Apostolii era înfățișați împreună sub formă de portret, privindu-se unul pe celălalt și primind o cunună de la Hristos, ca răsplată pentru martiriului îndurat și ca semn al faptului că Hristos le-a primit jertfa. Ulterior sec. IV se dezvoltă modelul icoanei în care apar numai cei doi apostoli, sub atingerea ușoară a obrajilor. Scopul inițial al icoanei era acela de a accentua valoarea supremă a martiriului, într-un timp marcat de persecuții anticreștine, când mulți creștini erau chemați să-și mărturisească astfel credința. În același timp, pe un alt palier de analiză, s-a dezvoltat o tradiție interpretativă extraordinară concentrată în sintagma „concordia apostolorum”, pe românește „armonie apostolică”. Adică, întâlnirea sfinților Petru și Pavel în Hristos est... mai mult

În fiecare an, Biserica noastră Ortodoxă, dar şi cea Romano-catolică, îl prăznuieşte la 1 iunie pe Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (cca 100–165), o personalitate, unică în felul ei, a creştinismului secolului al II-lea. Destinul şi opera sa au fascinat, contrariat şi intrigat pe filosofii, teologii şi istoricii teologiei până în zilele noastre. O explicaţie în acest sens o poate oferi dubla sa identitate de creştin filosof şi filosof creştin, căreia i s-a adăugat aceea de martir pentru Hristos. Pe bună dreptate Sfântul Iustin a fost numit de editorul prezentului volum „un martir paradoxal”, deoarece filosoful creştin Iustin a fost martirizat sub domnia unui împărat filosof (Marcus Aurelius) în urma conflictului cu un alt filosof (Crescent) într-un proces în care a fost judecat şi condamnat la moarte împreună cu alţi şase creştini de către un filosof stoic ajuns prefect al Romei (Quintus Rusticus). Dacă pentru teologi Sfântul Iustin este cunoscut ca un mare apologet şi filosof creştin datorită celor două lucrări fundamentale ale sale, Dialogul cu iudeul Trifon şi Apologiile I-II în favoarea creştinilor, publicate la Bucureşti în colecţiile Izvoarele Ortodoxiei (1941) şi Părinţi şi Scriitori Bisericeş... mai mult

Lucrarea de faţă vine ca un respiro în sfera istoriografiei autohtone prin oxigenarea unui spaţiu, poate neglijat sau tratat cu pauperitate, întregind aşadar optica analitică asupra unor vaste areale din spaţiul transilvănean al ultimelor trei secole, care vizează în genere aspecte ale vieţii sociale cu precădere, manifestată în zona eclezială. De bună seamă, preocuparea academică a autorului, dl. Iuliu Marius Morariu, generează un real interes atât prin metodologia de cercetare pe care o aplică, dar şi prin acurateţea discursului logic pe care îl abordează, în procesul de refacere a contextelor istorice care dau o adevărată savoare lecturii pe care o îmbălsămează cu rafinament polemic, chiar filosofic pe alături, transpuse în folosul unui etos care stă la baza mobilizării efortului gnoseologic de cercetare, care prin masivitatea bibliografiei consultate, generează o adevărată asceză intelectuală, oferită în dar cititorului. Din întreg cuprinsul lucrării, compuse la rândul ei din studii si cercetări autonome, precum şi din numeroase participări la diferite simpozioane naţionale, autorul propune o adevărată epopee ancorată însă în lumea reală, asupra istoriei, o demitizare a spaţiului transilvănean şi a is... mai mult

În zilele noastre, adesea se promovează o atitudine magică asupra Psaltirii. De multe ori ea este interzisă de a fi citită. Sau, alte ori, citirea Psaltirii sub forma unei rețete anume rânduite (toată într-o singură zi sau trei Psaltiri etc.) induce în conștiința creștinilor cuprinși de necazuri și ispite, o rezolvare rapidă și sigură a problemelor prin constrângerea lui Dumnezeu. Se mai vorbește și despre așa zisa „Psaltire întoarsă”, un fel de rețetă obscură care nici nu mai seamănă măcar cu rugăciunea creștină. Din toate aceste concepții greșite s-au născut și anumite idei total opuse iubirii creștine: cu psaltirea poți face rău dușmanilor, poți blestema sau poți chiar omorî. Toate aceste aberații i-au determinat pe unii creștini chiar să se teamă de Psaltire, concepţie izvorât, cu siguranță, şi din necunoaşterea conținutului Psaltirii sau a folosului duhovnicesc izvorât din lectura și meditarea Psalmilor într-o manieră creștină. Am enumerat toate aceste concepții deoarece în slujirea pastorală, prin contactul cu diferiți oameni, ne întâlnim adesea cu asemenea idei. În acest articol, intenţionăm să dovedim, folosindu-ne de învățătura Sfinților Părinți și a Bisericii referitoare la P... mai mult

Ceea ce ne cere Iisus sfidează și scandalizează logica pământească. Îți iubești tatăl, dar să-l iubești pe cel ce ți-a scuipat în față tatăl? Îți iubești sora, dar să-l iubești pe cel ce a violat-o? Îți iubești compatrioții, dar să iubești pe trădătorii, pe vânzătorii de țară, pe vrăjmașii neamului tău? În logica mundană acest lucru e imposibil, dar e realizabil în logica celestă, căci fiecare dintre acești vrăjmași are un înger păzitor care plânge pentru el și-l iubește necondiționat, oricât de decăzut ar fi. În logica timpului iubirea de vrăjmași nu se poate împlini, căci acești vrăjmași ne fură timpul, ne fac multe clipe din viață extrem de amare. Doar în logica veșniciei poți să-ți iubești vrăjmașii, căci veșnicia nu pot să ți-o fure. Sfântul Isaac Sirianul afirmă că „nu pot dobândi iubirea de oameni cei ce iubesc lumea aceasta”[1]. Dacă iubești lumea aceasta, spațiul și timpul, nu-ți vei putea iubi vrăjmașii. Dacă ești atașat de această lume, nu-ți vei putea iubi vrăjmașii. Dacă ești atașat de tine însuți, de omul tău cel vechi, nu-ți vei putea iubi vrăjmașii, căci, de fapt, aceștia sunt vrăjmașii omului tău cel vechi și prietenii omului tău cel nou. Vrăjmaș... mai mult

Protopopul Grigore Pletosu este o figură marcantă atât a vieţii bisericeşti transilvănene, cât şi a celei culturale. El este ctitorul sediului Protopopiatului Bistriţa şi al Bisericii „Sfinţii Trei Ierarhi“, în curtea căreia este şi înmormântat. Născut la 9 iunie 1848, în localitatea Chintelnic, judeţul Bistriţa-Năsăud, protopopul Grigore Pletosu a trecut la cele veşnice la 4 noiembrie 1934, în Bistriţa. A studiat la Institutul Teologic din Sibiu şi la Facultăţile de Filosofie ale Universităţilor din Leipzig şi Budapesta. A fost ales protopop al Bistriţei în 1909. De asemenea, a fost profesor de română, filosofie şi religie şi a predat primului Patriarh al României Miron Cristea, Mitropolitului Nicolae Bălan şi poetului George Coşbuc. În rândurile ce urmează voi încerca să scot în evidenţă implicarea protopopului Pletosu în ceea ce priveşte renaşterea ortodoxiei în partea superioară a Văii Someşului Mare (ne referim la satele Nepos, Feldru, Sângeorz-Băi, Maieru, Anieş, Rodna, Şanţ şi Valea Mare), precum şi întreaga Valea Ilvelor (Ilva-Mică, Leşu, Poiana-Ilvei, Măgura-Ilvei, Ilva-Mare şi Lunca-Ilvei). Centrul de renaştere a fost Sângeorz-Băi, avându-l în centrul atenţiei pe ieromonahul ath... mai mult

În anul 2013 după aproape cinci ani de pastoraţie în Parohia Chintelnic, Protopopiatul Bistriţa, un sat din moşi-stămoşi ortodox, am descoperit în biblioteca parohială, pe care am numit-o sugestiv “Grigore Pletosu”[1], două Diplome de recunoştinţă datând din anul 1939, dăruite unor credincioşi din Chintelnic ce locuiau în America. Aceştia erau Ioan Pop din Watertown şi Gheorghe Cioban din Cleveland-Ohio, cinstiţi pentru ,,preţiosul sprijin moral şi material pe care l-au dat bisericii din parohia Chintelnic”[2]. Propunerea pentru acordarea acestor preţioase diplome a fost făcută atât de parohul de atunci al Chintelnicului, Valer Cândea (Propunerea cu nr. 42/1939), cât şi de protopopul Bistriţei Victor Mureşan (Propunerea cu nr.330/1939). Ispitit fiind şi neîmpotrivindu-mă, m-am întrebat atunci cu ce au contribuit aceşti vrednici pomeniţi pentru biserica obârşiei lor. Răspunsul a venit nu după mult timp, atunci când am găsit în Renaşterea numărul 8/1935 o ,,Mulţumită publică”, prin care Consiliul parohial din Chintelnic aduce ,,vii mulţumiri generoşilor creştini care, în urma stăruinţei preotului Valer Cândea, au făcut danii bisericii”[3] în anul 1934. În mod deosebit se mulţumeşte vrednicilor cr... mai mult

Este mai mult decât anevoios să constaţi ori să stabileşti gradul de credinţă în Dumnezeu, respectiv de legătură cu Biserica, al unei personalităţi culturale, artistice ori ştiinţifice, consultând cărţile, studiile ori articolele care i-au fost consacrate în cei 41 de ani de regim comunist ateu. Credinţa în Dumnezeu era pe atunci un subiect trecut sub tăcere, iar unele mărturii lipsite de echivoc, precum cele furnizate de scriitorul Dinu Pillat despre poetul Ion Barbu, sunt rare şi provin mai ales din perioada de liberalizare culturală de la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut. De altfel, muzicologul şi publicistul francez Bernard Gavoty a povestit public, textul fiind tradus şi difuzat la Radio Europa Liberă de către Virgil Ierunca în urmă cu trei decenii, cât de mult au insistat culturnicii regimului din ţara noastră, care vroiau să-i tipărească în versiune românească volumul „Amintirile lui George Enescu”, ca autorul să renunţe la pasajele privind ferma credinţă în Dumnezeu a marelui compozitor. Întrucât Bernard Gavoty a refuzat orice tocmeală, până la urmă autorităţile s-au resemnat, respectând integritatea textului. Mariei Tănase, exponentă reprezentativă a etosului şi etnosului românesc, i... mai mult

Într-o lume atât de agitată, de egoistă, de individualistă şi plină de ego, noi ne întrebăm ce este frumosul. Oare se poate vorbi despre aşa ceva? Da, se poate, pentru că Dumnezeu pe toate le-a făcut bune foarte. El a lăsat natura, vieţuitoarele şi toate creaturile cu un scop pe acest pământ. Asta înseamnă că, întru început, toate erau într-o bună rânduire. Însă, acum, eu îmi pun întrebarea: Dacă tot ce ne înconjoară este frumos, atunci cum ar putea fi Cel care le-a creat? Prin urmare, Dumnezeu, Creatorul tuturor este mai presus de orice frumuseţe. El este frumosul absolut. Dumnezeu este iubire, este bun şi adevărat. Tot ceea ce este bun şi adevărat este frumos. Dacă ar fi să dau o definiţie termenului „frumos” aş începe prin a spune că frumosul este ceva ce ţine de planul estetic. Însă, frumosul nu poate fi definit doar din această perspectivă. Frumosul este armonia tuturor lucrurilor, este o perfectă conlucrare cu Dumnezeu, este buna înţelegere a oamenilor. Eu aş pune frumosul în legătură cu fericirea. Aşadar, fericirea este mai mult decât starea de bine dată atunci când ne sunt împlinite unele pofte sau nevoi trupeşti. Adevărata fericire, adevăratul frumos nu răsare, nu creşte şi nu rodeşte... mai mult

Dreapta credinţă îşi găseşte întotdeauna expresia în dreapta cinstire. Dar la fel de adevărat este şi reversul acestei afirmaţii: dumnezeieştile slujbe (dreapta cinstire) sunt expresia vie a ortodoxiei, iar atunci când modul de celebrare sau dreapta cinstire dă semne „de oboseală” avem de-a face, în realitate, cu o şubrezire a credinţei. În acest sens, părintele Alexander Schmemann afirma că „de la început, Biserica mărturiseşte cu tărie că legea credinţei (lex credendi) şi legea rugăciunii (lex orandi) sunt nedespărţite şi una serveşte de temelie celeilalte”. Similar, la noi, părintele Ion Bria scria că „noi ne rugăm şi celebrăm aşa cum credem şi mărturisim […] În cultul ortodox, mărturisirea credinţei (lex credendi) şi exegeza teologică au fost conjugate cu doxologia şi contemplaţia (lex orandi)”. Iar această expresie doxologică are două dimensiuni majore: Dumnezeiasca Liturghie şi laudele zilnice sau Liturghia timpului. Marea majoritate a credincioşilor sunt familiarizaţi cu Liturghia Euharistică. Nu la fel stau lucrurile în privinţa laudelor zilnice. Din acest motiv vom încerca să explicăm pe scurt, istoric, practic, dar şi duhovniceşte, Liturghia timpului, adică acele slujbe care sfinţesc fiec... mai mult

Ziua I Plecare din Cluj-Napoca cu autocarul la ora 23.00(16 august 2014) Decolare de pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti la ora 10.45 şi sosirea la Tel Aviv ora 13.20. Ne îndreptăm spre HAIFA, splendid oraş – port la Mediterană, aflat într-un mare golf la poalele Muntelui Carmel. Vom privi Templul cultului Bahai, cu grădinile pe terase-etajate, superioare grădinilor de la Versailles. Vom vizita Biserica Stela Maris (Steaua Mării), cu grota Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul. Cazare şi cină în oraşul Tiberias la hotel de 4*. Ziua II Mic dejun. Deplasare la Cana Galileii – vizitarea bisericii ortodoxe, aflată pe locul casei lui Simon Cananitul unde a avut loc prima minune a Domnului: transformarea apei în vin. Nazaret, vizitarea Bisericii Catolice Buna Vestire, ridicată pe locul casei Sf. Ioachim şi Ana şi a Bisericii Ortodoxe Sf. Gavriil, ridicată pe locul izvorului Mariei, biserică pictată de fraţii Moroșanu în anul 1977. Deplasare la Capernaum, supranumit „Oraşul Domnului”, Tabgha unde Iisus a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, Muntele Fericirilor – locul unde Mântuitorul a rostit Fericirile. Opţional şi în funcţie de timp şi de starea atmosferică, plimbare cu o copie a „bărcii lui Iisus”, pe apel... mai mult

ZIUA 1: 1 iulie Cluj- Napoca(ora 10.00) - Alba Iulia – Bucureşti – Giurgiu – Russe; ZIUA 2: 2 iulie Ouranopolis – Croazieră în jurul Sf. Munte Athos. Cazare Ouranopolis ZIUA 3: 3 iulie Mănăstirea Ormilia – Mănăstirea Anastasia Romana (moaştele Sf. Anastasia Vindecătoarea şi a Sf. Ier. Teonas) – Mănăstirea Souroti (Moaştele Sf. Arsenie Capadocianul şi Mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul) – Thesalonik (Biserica Mitropolitană cu moaştele Sf. Dimitrie - Izvorâtorul de mir, Biserica Sf. Sofia (moaştele Sf. Vasile Milostivul), Biserica Sf. Teodora (moaştele Sf. Teodora şi a Sf. David Tesaloniceanul) – Paralia Katerini; ZIUA 4: 4 iulie Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul (mâna dreaptă a Sfântului Efrem Sirul) – Mănăstirea Sf. Dionisie Olimpianul – Biserica Sf. Cuv. Paraschevi de pe valea Tembi – Complexul Monastic de la Meteora. Cazare Kalambaka. ZIUA 5: 5 iulie Igoumenitza – Insula Corfu: Catedrala Sf. Spiridon (moaştele Sf. Spiridon) şi Biserica Mitropolitană (moaştele Sf. Împărătese Teodora). Cazare Insula Corfu ZIUA 6: 6 iulie Timp liber în Insula Corfu; Cazare Ziua 7: 7 iulie Insula Lefkada: mănăstirea Faneromeni (Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni). Timp libe... mai mult

2 mai: în parohia Turea, protopopiatul Huedin, oficiază slujba înmormântării credincioasei Maria Dau. 4 mai: cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei şi a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Ioan, în sobor de preoţi slujeşte Sfânta Liturghie în biserica din parohia Bălan, protopopiatul Miercurea Ciuc şi oficiază parastasul pentru credinciosul Neculai Cobzaru. 5 mai: cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Dr. Irineu al Alba Iuliei, în sobor de preoţi oficiază, în biserica din parohia Toaca, protopopiatul Reghin, slujba înmormântării credincioasei Maria, mama Doamnei Preotese Lucreţia Moldovan de la Madrid. 8 mai: săvârşeşte Sfânta Liturghie la hramul bisericii ASCOR din Campusul Studenţesc Hasdeu din Cluj-Napoca. Oficiază în Capela din parohia Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Mănăştur, Cluj-Napoca, slujba înmormântării credinciosului Vasile Flueraş. În sala Auditorium Maximum din Cluj-Napoca participă la Spectacolul "Flori din lumină", organizat de Maestrul Aurelian Preda şi grupul de interpreţi de muzică populară, cu concursul Televiziunii Etno-Tv şi cu sprijinul BRD Cluj-Napoca. 9 mai: oficiază slujba de Te Deum la statuia "Glorie Osta�... mai mult

Un ceas de proaspătă primăvară – cum a fost şi aceea în care el însuşi s-a născut, în urmă cu 65 de ani – mi-l readuce în memoria spiritului pe un autor complex, cu operă rezistentă, scriitorul Constantin Zărnescu, senior al cetăţii culturale clujene şi al celei râmnicene. A apărut pe lume, nu în Târgul Lăpuş al Maramureşului, ci în Lăpuşata Vâlcii (şi este de observat cum şi numai două cuvinte pornite din aceeaşi rădăcină vorbesc despre străvechea unitate a limbii române!) şi a apărut în literatură, ca un Clodi Primus, într-un roman omonim, încununat la debut (1974) cu premiul naţional pentru talentul de a împleti avatarurile existenţei cu frământările lăuntrice ale omului tânăr; trama narativă implica, faţă de contextul istoric angrenant, un anti-erou, care, marcat de o boală incurabilă (ca un spleen modern), rezistă interiorizându-se, punându-se în anteic contact cu energiile creative ale vieţii. Roman de formare, conţinând in nuce direcţiile în care se va profila opera autorului: (mă gândesc, întâi, la relaţia între bărbat şi femeie, dar şi la raportul omului cu istoria), Clodi Primus este şi un roman alegoric, prin sugestiile la călătoria (de tip iniţiatic) a lui Ulysse pe marea v... mai mult

1 mai: Cu prilejul împlinirii a 15 ani de emisie a postului de radio „Renaşterea”, în Catedrala Mitropolitană, săvârşeşte slujba de Te-Deum şi rosteşte un cuvânt de binecuvântare. La sediul postului de radio „Renaşterea”, participă la „ziua porţilor deschise”. În sala „Auditorium Maximum” a Casei Universitarilor, participă la spectacolul folcloric organizat cu acest prilej. 2 – 5 mai: La invitaţia Preasfinţitului Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, participă la Congresul Naţional „Nepsis” ce a avut loc în localitatea Bilbao din Spania. Susţine conferinţa cu tema „Oare mai putem trăi frumos?” Duminică, 4 mai, Împreună cu PS Timotei, săvârşeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură în biserica Parohiei Ortodoxe Române din Bilbao (paroh: Pr. Petru David). 6 mai:La sediul protopopiatului din Bistriţa, prezidează conferinţa preoţească de primăvară/vară. Face o vizită în biserica parohiei Viişoara I (paroh: Pr. Iacob Marga).Este însoţit de PC Pr. Iustin Tira, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. 7 mai: Prezidează comisia de evaluare a candidaţilor pentru ocuparea postului de preot paroh al parohiei din Colonia Sop... mai mult

Limba de lemn este o sintagmă încărcată încă de ambiguitate, care definește în general orice discurs plicticos, a cărui lipsă de conținut real și viu este camuflată de cuvinte specializate, de structuri semantice relativ complexe și, poate, de o atitudine gravă, care sugerează apropierea de lucrurile ultime. Propriu-zis, sintagma își are originea în comunism, unde a fost perfecționată tehnica de a vorbi nu pentru a spune ceva, ci pentru a obține un anumit efect (definiția îi aparține lui Goebbels, ministrul propagandei publice în timpul regimului nazist, ceea ce dovedește că, într-un anume fel, toate regimurile totalitare se întâlnesc la nivelul acțiunii publice). O astfel de limbă falsă blochează comunicarea și atrage gândirea pe linii moarte (F. Thom) pentru că gândirea este absolut neputincioasă fără cuvânt. Manipularea cuvintelor țintește nici mai mult nici mai puțin decât manipularea și controlarea gândirii, care în mod fundamental se petrece în atmosfera creată de limbă. Caracteristica principală a limbii de lemn, pe care o vom putea transfera și în sfera exprimării teologice, o reprezintă depersonalizarea, eliminarea vorbitorului, respectiv a contribuției sale personale și vii, din discurs. Elimin... mai mult

Anul acesta, la Înjumătăţirea Praznicului Învierii, Biserica Studenţilor din Campusul studenţesc Haşdeu a primit un mare dar: o copie a icoanei Maicii Domnului „Pantanassa”, cea care este renumită pentru tămăduirea şi izbăvirea de cancer. Copia a fost adusă de la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, locul unde sălăşluieşte icoana originală. Monahii de acolo, la îndemnul şi sub ascultarea Stareţului Efrem, au pictat copia care a ajuns la Cluj. Înainte de a fi transmisă tinerilor, aceasta a fost atinsă de icoana originală, precum şi de toate icoanele făcătoare de minuni din Mănăstirea Vatopedu. Un grup de băieţi din cadrul comunităţii Bisericii Studenţilor şi din cadrul ASCOR Cluj au pornit în drum spre Muntele Athos pe data de 12 mai. La întoarcere spre Cluj, tinerii s-au oprit şi în Arad, la parohia unde slujeşte părintele Ştefan Negreanu şi unde credincioşii au primit cu multă bucurie copia icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” şi i s-au închinat cu multă cucernicie, urmând ca miercuri, 15 mai, aceasta să ajungă în Cluj. La Biserica Studenţilor, a fost întâmpinată cu mare cinste şi evlavie de către un sobor de preoţi şi o mulţime de credincioşi. Odată ajunsă în faţa Bisericii Studenţi... mai mult

Biserica Studenţilor din campusul universitar Haşdeu găzduieşte pe tot parcursul lunii iunie expoziţia de icoane pictate pe sticlă a iconarei Veronica Ţaţa.

Vernisajul expoziţiei a avut loc la jumătatea lunii mai, când talentata iconară a prezentat publicului seria de icoane pictată de-a lungul anilor.

Evenimentul a fost unul extrem de emoţionant atât pentru autoarea lucrărilor, cât şi pentru toţi membrii comunităţii, care au admirat îndelung tehnica de pictură naivă pe care Veronica Ţaţa a preluat-o de la iconarii de la Mănăstirea Nicula, fiind îndrumată pe această cale de către iconografa Teodora Roşca, cea care a ajutat-o să îşi descopere şi să îşi dezvolte talentul în această direcţie.

PS Vasile Someşanul a adresat un cuvânt de încurajare şi a binecuvântat parcursul iconografic pe care Veronica Ţaţa îl dezvoltă în realizarea icoanelor prin aplicarea unor tehnici de sorginte populară.

În încheiere, corul Bisericii Studenţilor a intonat o serie de cântări duhovniceşti, iar publicul prezent a fost invitat şi îndemnat să admire, dar şi să cumpere icoanele pictate de Veronica Ţaţa.

De Ziua Copilului, pe data de 1 iunie, comunitatea Bisericii Studenţilor din Cluj-Napoca, împreună cu ASCOR Cluj-Napoca, le-a oferit tuturor copiilor două zile de muzică, jocuri, concursuri şi, desigur, multe dulciuri. Şi, cum sărbătoarea începe din ajun, acestora li s-au pregătit momente frumoase cu o seară înainte. Spectacolul Copiii au talent la cea de-a treia ediţie Aşadar, sâmbătă, imediat după Vecernie, a avut loc Seara talentelor. Ce-a de-a treia ediţie a spectacolului Copiii au talent a avut anul acesta tema „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău din zilele tinereţii tale”. În cadrul evenimentului, toţi copiii care fac parte din comunitatea Bisericii Studenţilor au avut posibilitatea să îşi demonstreze talentele cu care sunt înzestraţi. Unii au cântat la orgă, alţii la flaut. Au fost copii care au încântat publicul prezent cu melodii interpretate la mai multe instrumente muzicale. Cei care sunt hărăziţi cu ureche muzicală, dar şi cu o voce frumoasă, au interpretat cântece despre primăvară, despre copilărie sau despre haiduci. De asemenea, a fost loc şi pentru poezii, piese de teatru sau demonstraţii de îndemânări deosebite, precum ar fi quillingul – o tehnică de confecţionare din mai multe fâşii de hâ... mai mult

Au trecut 12 ani de la ziua despre care vă vorbesc acum. Încercarea Am fost programată pentru operaţie în ziua de Buna Vestire, eram deja la a treia internare la Bucureşti pentru aceeaşi intervenţie chirurgicală. Medicii ezitau să mă opereze, deoarece exista un risc foarte mare să rămân paralizată pentru tot restul vieții, iar şansele de reuşită erau foarte mici. La început nu mi-au spus clar care sunt riscurile, dar am înţeles care era situaţia mea din explicaţiile pe care doctorii le-au dat studenţilor și rezidenţilor. După câţiva ani petrecuţi prin spitale înţelegeam o parte din termenii medicali pe care-i foloseau. Apoi, au încercat să mă convingă să renunţ, ceea ce ar fi însemnat să merg toată viaţa cu baston sau cârje, să am dureri. Am aflat cu trei săptămâni înainte de operație. Atunci am luat cea mai grea decizie din viaţa mea, aveam 19 ani. Îmi amintesc că era în salon o icoană a Maicii Domnului, nu cred că am reuşit să spun până la capăt vreuna din rugăciunile pe care le ştiam, plângeam în continuu, după vreo două-trei ore am cerut cu toată inima ca Dumnezeu să îndepărteze încercarea aceasta dacă e cu putinţă, iar dacă nu va reuşi operaţia să am puterea să accept situaţia.... mai mult

20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă este o carte excepţională, pe care criticii literari o consideră o capodoperă a memorialisticii concentraţionare. Reeditată a patra oară, după aproape 20 de ani de la prima apariţie care avea titlul 20 de ani în Siberia. Destin Bucovinean, cartea este la fel de căutată şi citită de tinerii din generaţiile de astăzi. Autoarea cărţii, Aniţa Nandriş-Cudla, este o ţărancă bucovineancă prinsă de tăvălugul istoriei. După invazia şi anexarea Bucovinei de către URSS, Aniţa Nandriş-Cudla şi familia ei trăiesc drama ţăranului român smuls de către sistemul sovietic ucigător de pe meleagurile natale şi deportat în „Siberii de gheaţă”. Deşi este scrisă de o femeie fără nici un fel de studii, cartea are meritul de a-l captiva şi de a-l ţine pe cititor prins de fiecare cuvânt, datorită descrierii fireşti a desfăşurării acțiunii şi datorită limbajului simplu, dar foarte emotiv şi plin de tâlc, pe alocuri cu învăţături ce pot fi asemuite filelor de Pateric. În spatele condeiului de o simplitate aparte, se dezvăluie chipul unei femei puternice, dârze, necârtitoare, jertfelnice şi încrezătoare întru totul în Dumnezeu. Anița Nandriş-Cudla nu se plânge nicioda... mai mult