Se împlinesc patruzeci de ani în vara aceasta de la plecarea la Domnul a Părintelui Dometie Manolache. Acest ieromonah a fost cu adevărat omul lui Dumnezeu. Nu l-am întâlnit de multe ori, dar a fost suficient ca să-mi dau seama de valenţele lui duhovniceşti. Era în toamna anului 1972. Ca inginer tânăr lucram la dublarea căii ferate Teiuş - Vinţu de Jos. În ziua de 8 septembrie, Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, împreună cu un prieten ne-am dus la slujbă la Râmeţ. Eu mergeam cu gândul de a mă spovedi. Lucru pe care l-am şi făcut. Prietenul meu nu avea intenţia aceasta. Când a terminat molitva pentru spovedanie l-a chemat pe el primul. Mi-am dat seama că era văzător cu duhul. Din păcate, în vara lui 1975, când a plecat la Domnul, n-am ştiut. Lucram atunci la dublarea căii ferate Cluj-Huedin. Dar, mai târziu, m-am recules de multe ori la mormântul lui. Maica Ierusalima Ghibu avea un adevărat cult faţă de el şi, de fapt, toate maicile. Nu ştiam eu pe atunci că voi ajunge preot şi, mai apoi, episcop chiar în eparhia unde se găsea mormântul lui. Mai bine de douăzeci de ani, la hramul bisericii mari de la Râmeţ, când îi sărbătorim pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, după slujbă făceam parastas la mormântul său. Ne învăluia pe toţi o atmosferă de linişte şi pace greu de cuprins în cuvinte. De fapt, legăturile duhovniceşti, pe care nu le ghicim întotdeauna, nu sunt întâmplătoare. Părintele Dometie fusese călugărit la Prislop, împreună cu viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, în 1949. Oficiantul a fost părintele Arsenie Boca. Mai apoi, părintele Dometie, după o scurtă petrecere la Cioara, a ajuns marele duhovnic de la Râmeț. Vrednicul de pomenire Mitropolitul Antonie este cel ce m-a hirotonit arhiereu, secondat fiind de Înaltpreasfinţitul Timotei al Aradului, Înaltpreasfinţitul Justinian al Maramureşului şi Preasfinţitul Ioan al Oradiei. Aşa că, în sufletul meu, rămâne o legătură tainică şi sfântă, atât cu Mitropolitul Antonie, cât şi cu părintele Dometie Manolache. Pentru cei ce l-am preţuit şi l-am iubit, amintirea sa rămâne o icoană smerită şi plină de har. Când ne oprim în faţa crucii lui, citim cu duioşie: Arhimandrit Dometie Manolache, 1924-1975. Aici odihneşte în pace, în aşteptarea Învierii, ctitorul şi duhovnicul obştii monahale de călugărițe a Mănăstirii Râmeț, județul Alba, și părintele... mai mult

Catedrala Mitropolitană în sărbătoare, de praznicul Cincizecimii Praznicul Cincizecimii, din 31 mai, a început în Catedrala Mitropolitană de dimineață, cu oficierea Sfintei Liturghii la care au slujit Înaltpresfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Slajului, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Cuvântul de învățătură a fost rostit de PS Părinte Nicodim, care a explicat modul în care Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor, la Cincizecime: „Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei în chip de limbi de foc, ca prin asta să unească lumea împărțită și s-au făcut un lucru nou și nemaiîntâlnit. După cum atunci, în vechime, limbile au împărțit lumea și înțelegerea cea rea a dus la despărțire, tot astfel și acum limbile au unit lumea și au dus la înțelegere pe cei ce erau despărțiți. Pentru asta S-a pogorât în chip de limbi de foc, pentru că spinul păcatului crescuse în noi cât o pădure mare, după cum pământul, când e bun și gras, dar nu-i lucrat, odrăslește mulți spini, tot așa și firea nostră era bună din pricina celui care a adus-o la viață și în stare să dea rod de virtute, d... mai mult