Drumurile mele m-au dus vineri, 11 septembrie 2015, prin curatul şi liniştitul orăşel Kufstein din Tirolul Austriei. Îl vizitam pentru a doua oară. Prima data n-am avut răgazul necesar să intru în teribila fortăreaţă, astăzi muzeu, situată pe vârful dealului şi-n care ani mulţi a funcţionat o sinistră închisoare medievală. De data acesta am intrat. Te cuprind fiorii văzând ce mijloace de tortură au putut pune la cale oamenii pentru alţi oameni, creştini fiind. Şi mi s-au perindat prin minte nume de mărturisitori pentru Ortodoxie care au pătimit aici. În holul mare al celularului, pe pereţi, poţi vedea plăci cu nume de oameni care au fost închişi aici, din toate naţionalităţile imperiului, în special unguri. N-am observat nume de români. Poate n-a fost nimeni interesat să-i pomenească pe Sfinţii Ardeleni, în primul rând pe Sfântul Nicolae Oprea, care au pătimit aici. Cine ştie, poate în viitor? Aşa că, apropiindu-se ziua sărbătorii lor de pe 21 octombrie, m-am hotărât să scriu acest mic articol, ca o ofrandă meritată pentru modul în care L-au mărturisit pe Hristos. Lor le erau clare cuvintele Mântuitorului: „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33). Ştiu că ceea ce voi afirma nu este în armonie cu diplomaţia oportunistă a celor ce vor să vadă în greco-catolicism o poartă deschisă înspre „Apusul civilizat” şi o ieşire din „Răsăritul obscurantist”. Este adevărat că dezbinarea Bisericii Creştine nu este pe placul lui Dumnezeu. Domnul Hristos doreşte„ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), numai că unitatea nu se realizează prin greco-catolicism. Pe bună dreptate Episcopul Ioan Stroia de la Alba Iulia spunea prin 1926 că „oricât de multă silinţă îşi dau fraţii greco-catolici din România Mare a se prezenta una cu noi, şi aceasta o fac conştient când voiesc să câştige favoruri sau prerogative în ochii credincioşilor lor, ei sunt şi rămân ce i-a făcut nefericitul act al Unirii de la 1700: o frântură schismatică ruptă din sânul Bisericii Ortodoxe”[1]. Referitor la eşecul pe care l-a constituit greco-catolicismul, în ce priveşte refacerea unităţii Bisericii, comisia mixtă... mai mult

Multe sunt locurile din lumea aceasta pe care un om şi-ar dori sau poate ar trebui să-şi dorească să le viziteze. Sunt unele cunoscute, dorite, căutate de vizitatori. Turiştii se pregătesc îndelung, îşi fac planuri pentru a ajunge în diferite locuri, a vedea diferite plaiuri, a vizita diferite obiective interesante. Sunt şi unele locuri care ţi se pot descoperi întâmplător, dar care te pot marca pentru multă vreme şi care îţi rămân în minte toată viaţa. Unul dintre aceste locuri este pentru mine orăşelul Kufstein, situat la poalele Alpilor Austriei de sud-vest, pe malul fluviului Inn. Aflată în imediata apropiere a graniţei cu Germania, localitatea se situează la altitudinea de 499 metri deasupra nivelului mării. Cu populaţia sa, care în anul 2008 număra 17.896 de locuitori, Kufstein este al doilea mare oraş, după Innsbruck, din landul Tirol. Recunoscută pentru minunatele peisaje montane şi pârtiile de schi, zona este căutată mai mult iarna decât vara. La o primă vedere este o localitate ca oricare alta, pe lângă care treci în călătoriile tale îndreptându-te spre diferite destinaţii. Pentru noi, însă, creştinii ortodocşi din România şi în special din Transilvania ea reprezintă mult mai mult. În Kufste... mai mult

Cred că nu a fost suficient scoasă în evidență o împrejurare cu totul remarcabilă a istoriei spațiului transilvan (ardeleano-bănățean) din veacul al XIX-lea, împrejurare care a făcut de altfel cu putință "Marea Unire" din 1918. Este vorba de faptul că trei macedo-români au creat realitatea faptică, terenul, care a îngăduit unirea spațiului ardeleano-bănățean cu România, într-o manieră care uluiește și azi, prin eficacitatea și repeziciunea cu care s-a făcut. Acești trei oameni au fost: în domeniul organizării politice, Alexandru Mocioni, în cel duhovnicesc, Andrei Șaguna, iar în cel cultural-economic, Emanoil Gojdu. Dar poate cel mai de seamă și trainic efect l-a avut acțiunea lui Emanoil Gojdu. Născut în Oradea în februarie 1802, din părinți macedo-români săraci, el avea să ajungă unul dintre cei mai de seamă avocați ai Ungariei și bun prieten cu Deak Ferenc (numit de către contemporanii lui unguri "părintele patriei" și pe care Gojdu îl considera ca fiind tot macedo-român de neam, dintr-o familie Pescaru). Gojdu era mândru de originea lui macedo-română și de credința lui Ortodoxă pe care nu le-a ascuns nici când a ajuns conducător al "casei magnaților" și comite al celui mai românesc "comitat" di... mai mult

Toate vârstele sunt binecuvântate de Dumnezeu şi în toate Dumnezeu Și-a pus harul: vârsta copilăriei - cu zburdălniciile ei inocente, dar în care se plămădeşte personalitatea fiecărui om, prin pecetea celor şapte ani de-acasă -, cea a adolescenţei, cu întrebări fără răspuns şi cu un noian de taine indescifrabile, dar în care Dumnezeu sădeşte conştiinţa prezenţei Sale în fiecare făptură omenească -, cea a tinereţii - în care ai dori să răstorni lumea, dar pe care ai dori să o şi îmbrăţişezi, şi în care sentimentul iubirii îşi revarsă năvalnicu-i altruism -, cea a maturităţii - în care înţelepciunea se îmbrăţişează cu entuziasmul şi în care te bucuri şi suferi în acelaşi timp şi găseşti resorturile sufleteşti de a o lua de la capăt, şi în care egoismul lasă loc altruismului, conştient fiind că nu trăieşti doar pentru tine, ci mai ales pentru alţii -, şi, în final, vârsta celor cu tâmple albe - în care te bucuri de darul lui Dumnezeu mai mult ca oricând şi în care simţi să fiecare clipă, fiecare zi, fiecare an din viaţa ta este un semn al iubirii lui Dumnezeu. În viaţă, Dumnezeu îţi scoate în cale oameni providenţiali, prin care poţi deveni şi tu un om providenţial pentru a... mai mult

Printre evenimentele de referinţă care au animat Clujul în anul în care a purtat titlul de Capitală Europeană a tineretului s-a numărat şi Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din Europa, un eveniment proaspăt şi dătător de ton, care a avut loc între 4 şi 7 septembrie 2015. Evenimentul a fost gândit şi s-a desfăşurat ca o premieră pentru întreaga lume Ortodoxă, care a avut astfel oportunitatea de a-şi afirma deschiderea ei universală şi ecumenică. La această întâlnire au participat peste 6100 de tineri ortodocşi din ţară, din Republica Moldova şi din diaspora românească, precum şi tineri ortodocși din alte ţări: Turcia, Rusia, Grecia, Ucraina, Georgia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Polonia, Cehia şi Slovacia, Finlanda, Albania şi Cipru, Iordania şi Siria. Evenimentul a avut o deschidere panortodoxă şi europeană, prin larga participare internaţională, dar şi prin faptul că el s-a dorit a fi dătător de ton nu doar în Biserica noastră, ci în întreaga lume ortodoxă. Pentru a sublinia aceste valori, tema Întâlnirii a fost „Tinerii ortodocşi împreună pentru viitorul Europei”, dând astfel evenimentului o dimensiune europeană. Prin această Întâlnire, Biserica a arătat că poate fi proaspătă şi vie, că �... mai mult

Pentru Charles de Foucauld întâlnirea omului cu Dumnezeu este mediată de „frații Domnului prea mici”. Dumnezeu se descoperă, în spirit evanghelic, în cel sărac, cel străin, cel exilat, cel neînsemnat. Dialogul lui Dumnezeu cu omul nu se realizează doar la nivel spiritual, ci , mai ales, în întâlnirea cu aproapele. În cuvintele sale, acest moment este descris prin „Iată-mă la dispoziția ta!”. Aproapele este cel de care sunt responsabil, chiar mai important decât mine. Această dispoziție iubitoare este tradusă într-o spiritualitate de tipul „vieții din Nazaret”, după modelul petrecerii în sărăcie și simplitate a lui Hristos în orașul copilăriei Sale. Sintagma cu valoare de fundament, preluată de la părintele său duhovnicesc, abatele Huvelin, îi va construi întreaga arhitectură a vieții: „Iisus Hristos și-a asumat ultimul loc pe care nimeni nu I l-a putut lua vreodată”. Se naște la Strasbourg pe 15 septembrie 1858, într-o familie aristocrată. Din fragedă pruncie își pierde ambii părinți. Va rămâne, împreună cu sora sa mai mică, Marie, în custodia bunicului său, colonelul Beaudet de Morlet. Studiile urmate în orașul Nancy, unde se mută împreună cu bunicul său după terminarea războiului dint... mai mult

Anul trecut, în Canada, m-a stupefiat numărul greu de imaginat al bisericilor de vânzare. Toate, aproape toate, în zonele, aşa-zis, rurale. Să fie doar jocul plin de surprize, neplăcute şi târzii, ale multiculturalismului? O formulă de civilizaţie, ca şi melting-pot-ul în Statele Unite, pe cât de perfidă, pe atât de nefuncţională! Fiindcă, întârziindu-i imigrantului cu bună ştiinţă integrarea sau transformând-o într-un concept cu rezonanţe utopice, nu faci altceva decât să-i prelungeşti agonia identitară. La extrema cealaltă, mobilitatea grupurilor etnice şi invocarea ei în criza refugiaţilor este pură ilustrare a unui experiment lamentabil eşuat. E adevărat, bisericile canadiene de care aminteam, indiferent de confesiune, sunt minuscule construcţii din lemn, impresionante totuşi prin prezenţa lor simbolică pe mari spaţii de continent nepopulate! Ce se întâmplă însă în marile oraşe europene, cu o populaţie compactă de sute de mii de locuitori, stabil înscrise într-un model de tradiţie creştină? Se întâmplă acelaşi lucru, adică mari catedrale sugerând, emblematic, un model de istorie compromisă. În Portugalia, Spania sau Franţa! De ce sunt, prin urmare, bisericile goale? Să fie de vină socializare... mai mult

Luni, 28 septembrie 2015, a fost deschis în mod festiv anul academic 2015-2016 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Studenţii au participat la Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum, săvârşite în capela cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae” a Campusului Teologic „Nicolae Ivan” de un sobor de preoţi din care au făcut parte membri ai corpului profesoral al instituţiei, în frunte cu ÎPS Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. Ierarhul nostru i-a îndemnat pe profesori și studenți să aibă o viața duhovnicească aleasă pentru a putea fi pildă celorlalți: „În școlile teologice frământarea de a-L cunoaște pe Dumnezeu e principală, de a cunoaște rolul întregii existențe. Această cunoaștere n-o pot avea decât oamenii cu inimă curată. Oricât de multe descoperiri ar face știința, ele sunt bune. Oricât de mult ar filosofa filosofii, e interesant, dar cunoașterea perfectă e cea la care aspirați voi. Și atunci vă dați seama cât de important e ca să fi un om duhovnicesc, om cu viață curată, ca să-L poți cunoaște pe Dumnezeu. Să ai tu, înainte de toate, bucurie lăuntrică și apoi s-o poți comunica și altora. Străduiți-vă... mai mult

În ziua de 24 iulie 2015, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a susţinut la sediul Mitropoliei Germaniei şi a Europei de Nord din Nürnberg conferinţa “Mari duhovnici: Arhimandritul Ioan Iovan de la Recea”. * Mănăstirea „Buna Vestire“ de la Pătrângeni, judeţul Alba, a găzduit în perioada 5-17 august 2015 a zecea ediţie a Taberei Naţionale de Artă Sacră, organizată în colaborare cu Centrul de Creaţie şi Cercetare Continuă “Sfântul Evanghelist Luca“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Tema ediţiei din anul acesta a fost: Puterea imaginii. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august, după Sfânta Liturghie, a avut loc vernisajul expoziţiei. Proiectul este coordonat de Asist. univ. dr. Marius-Dan Ghenescu, preşedinte al Centrului „Sfântul Evanghelist Luca“. * În 14 august 2015, ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului, la Mânăstirea Strâmba, Episcopia Sălajului, cu prilejul hramului acestui aşezământ, la slujba privegherii, cuvântul de învăţătură: Maica jertfei salvatoare a fost susţinut de către Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Şanta. * În 15 august 2015, ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului... mai mult

Trăitor în primul veac creștin, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a făcut parte din grupul celor 70 de ucenici ai lui Hristos. El este autorul celei de-a treia Evanghelii, pe care o consideră cel dintâi tratat pe care l-am scris (Faptele Apostolilor 1, 1) și a cărții Faptelor Apostolilor. Născut în Antiohia Siriei, a primit în anii tinereții o educație aleasă, polivalentă, dedicându-se filozofiei, medicinei și artei. Detalii despre viața și activitatea sa găsim în mod special în scrierile Noului Testament și mai târziu în Sfânta Tradiție (Viețile Sfinților, Proloage etc.). A fost medic și discipol al Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a însoțit în câteva călătorii misionare. De acest ultim amănunt aflăm din cea de-a doua Epistolă către Timotei 4, 11, unde se precizează Numai Luca este cu mine. Evanghelia sa include câteva episoade specifice și unice, cum ar fi Nașterea din Fecioară a Mântuitorului (Luca 1, 2), dar și parabolele Bunului Samaritean (Luca 10, 25, 37) și a Fiului Risipitor (Luca 11, 15-32). Totodată Evanghelistul Luca dă prețioase informații legate de Patimile Domnului și de celelalte evenimente petrecute în viața lui Hristos. Privită în ansamblu, Evanghelia sa mărturisește despre compasiu... mai mult

În ziua de 13 aprilie 2012, în Vinerea Mare, înceta din viață profesorul Florin Constantiniu (1933-2012), membru titular al Academiei Române, perceput atât de mediile științifice, cât și de opinia publică drept cel mai reprezentativ istoric din perioada post-comunistă. Această percepție Florin Constantiniu o datorează operei sale istoriografice, încununată de lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, care a cunoscut patru ediții[1]. Florin Constantiniu a lăsat și un volum de memorii, „De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu”[2], scris cu evident talent literar. Pentru a înțelege titlul, trebuie spus că prima pereche de nume desemnează un sinistru tandem de culturnici, comuniști rusofoni, care au masacrat cultura noastră națională, inclusiv istoriografia, de la sfârșitul anilor ʼ40 până la „dezghețul” din anul 1955 (când Mihail Roller se și sinucide), iar a doua alt tandem, reprezentat de niște istorici oficiali ai regimului ceaușist, cu pondere importantă în diriguirea istoriografiei din ultimul deceniu de dictatură. Pe lângă trăsăturile de istoric, om de cultură și memorialist capabil să redea trăsăturile esențiale ale celor patru decenii de regim totalitar, cu accent pe mediile cu... mai mult

Ziua I: ÎNTÂLNIRE pe AEROPORTUL INTERNAȚIONAL AVRAM IANCU din CLUJ-NAPOCA: GRUPUL 2: 8 -15 NOIEMBRIE 2015 .(DUMINICA 8 NOIEMBRIE ora 15.50 OBLIGATORIU) GRUPUL 3: 11 – 18 NOIEMBRIE 2015.(MIERCURI 11 NOIEMBRIE ora 15.50 OBLIGATORIU) Decolare la ora 17.50 şi sosire pe Aeroportul Ben Gurion, lângă Tel Aviv ora 20.50. Ne îndreptăm spre Tiberias. Cazare şi cină Hotel 4* în Nazaret. Ziua II: Mic dejun. Deplasare la Cana – vizitarea bisericii ortodoxe-grecești unde a avut loc prima minune din Galileea: transformarea apei în vin. Nazaret, vizitarea Bisericii catolice Buna Vestire, cea mai mare construcţie de cult din Orientul Apropiat şi a bisericii ortodoxe Sf. Gavriil cu izvorul Mariei. Continuăm cu Muntele Tabor. Vizitarea bisericii ortodoxe ridicată pe locul unde s-a petrecut Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos. Deplasare la Muntele Fericirilor, vizitarea bisericii. Tabgha unde Iisus a săvârşit minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor. Capernaum, oraş denumit şi „Cetatea Domnului”, (vizitarea vestitului loc unde Iisus a predicat, casa Sf.Petru). Opţional şi în funcție de timp vizită la Caprice-fabrica de aur şi diamante. Cazare şi cină Hotel 4* în Nazaret. Ziua III: Deplasare pe coasta Mediteranei la Haifa, sp... mai mult

Ziua 1 (miercuri): Cluj-Napoca(ora 11.00) - Alba Iulia – Bucureşti – Giurgiu-Russe; Ziua 2 (joi): Seres – Thesalonik (Biserica Mitropolitană cu moaştele Sf. Dimitrie - Izvorâtorul de Mir, Biserica Sf. Sofia (moaştele Sf. Vasile Milostivul), Biserica Sf. Teodora (moaştele Sf. Teodora şi a Sf. David Tesaloniceanul) – Paralia Katerini (cazare+cina); Ziua 3 (vineri): Mic dejun. Mănăstirea Sf. Dionisie Olimpianul – Biserica Sf. Paraschevi de pe Valea Tembi – Complexul Monastic de la Meteora – Kalambaka (cazare+cina); Ziua 4 (sâmbătă): Mic dejun. Igoumenitza – Insula Corfu – Catedrala Sf. Spiridon (moaştele Sf. Spiridon) Biserica Mitropolitană (moaştele Sf. Împărătese Teodora); (cazare+cina în Kalambaka); Ziua 5 (duminică): Mic dejun. Mănăstirea Kato Xenia (Brâul Maicii Domnului) – Atena/ Eghina (cazare); Ziua 6 (luni): Mic dejun. Participare la slujba prilejuită de Sărbătoarea Sf. Nectarie din Eghina. Atena (cazare+cina); Ziua 7 (marți): Mic dejun. Mănăstirea Sf. Efrem din Nea Makri (moaştele Sf. Efrem cel Nou) – Canalul Corint Mănăstirea Sf. Patapie (moaştele Cuv. Patapie Tămăduitorul şi moaştele Sfintei Ipomoni).Atena (cazare + cina); Ziua 8 (miercuri): Mic dejun. Insula Evia (Sfântul Ioa... mai mult

(continuare din numărul anterior) Pentru mine și pentru cei care am fost cazați la mânăstirea de la Védrin, Festivalul a avut o prelungire, un fel de bonus neplanificat. Ea a constat în concertul de după miezul nopții, la mânăstire. Ne-am întors de la închiderea Festivalului cu puțin după miezul nopții. Psalții, osteniți după prestația oferită, și-au exprimat dorința de a bea o bere. Bunele maici s-au executat și au pus pe masă, în mica trapeză, sticluțe de Leffe, pufuleți și napolitane (românești), în parte ofrande primite de la alți credincioși. Au fost sculați, fără ezitare, cei doi ceterași, care rămăseseră acasă întrucât a doua zi aveau avion foarte de dimineață spre Cluj. La solicitarea publicului și-au adus instrumentele (vioara și cetera cu trei coarde) și au cântat neîntrerupt vreo oră și jumătate. Au un repertoriu imens, de proveniență foarte variată. Emil Mihaiu a cântat mult timp în restaurante și de aceea știe atât de multe. Au fost și cântări interpretate la cererea unuia sau a altuia din micul public ocazional. Mai apoi aveau să se asocieze, pentru unele cântări românești, de sorginte folclorică, și Mihai Bucă, și Ovidiu Gandore, și maicile românce. O prietenoasă împreună... mai mult

Luni, 14 septembrie a.c., în sobor de preoți slujitori și într-o atmosferă de rugăciune şi bucurie sfântă, comunitatea parohială din zona istorică Mănăştur-Plopilor şi-a serbat hramul principal, Înălţarea Sfintei Cruci, cu frumoasa rânduială liturgică a împodobirii Sfintei Cruci, cu flori, şi scoaterea la sfârşitul Utreniei în mijlocul bisericii pentru închinare, precum Patriarhul Macarie al Ierusalimului, la anul 330, care a înălţat Sfânta Cruce pe amvonul bisericii Învierii Domnului, spre a fi văzută de către tot poporul, care s-a închinat cu evlavie, zicând: Doamne miluieşte! Această sărbătoare a fost rânduită de către Sfinţii Părinţi în amintirea a două evenimente deosebite din istoria creştinătăţii: aflarea Sfintei Cruci de către Împărăteasa Elena, la anul 324, şi apoi aducerea ei la Ierusalim în anul 629, după ce o bună perioadă de timp s-a aflat în mâinile perşilor păgâni, ca pradă de război. Ziua de 14 septembrie este o sărbătoare de post şi căinţă, fiindcă semnul Crucii pururea ne aduce aminte de suferinţele Domnului şi de jertfa cea mântuitoare pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire. Aşadar, Praznicul Sfintei Cruci comemorează şi actualizează tainic jertfa ... mai mult

Părintele Ioan Giurgiuca a aniversat 90 de ani. Cu binecuvântarea Celui de Sus, această vârstă a fost sărbătorită la Beclean nu doar de credincioşi ci şi de Mitropolitul Andrei, care l-a binecuvântat pe cel care 60 de ani a fost păstor de suflete. În tot acest timp, părintele Giurgiuca s-a comportat potrivit îndemnurilor Sfântului Pavel adresate lui Timotei, adică s-a oferit ca exemplu credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credinţa, cu curăţia. Părintele Giurgiuca ne-a făcut să credem în mântuire, să nădăjduim că vom fi învredniciţi de a doua venire a Mântuitorului, dacă vom avea dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Să nu uităm nicio clipă că mântuirea nu este doar un act, ci un proces îndelung de care te poţi învrednici dacă prin rugăciuni şi bună purtare vei obţine acest dar de la Dumnezeu. Apărător al adevărului, părintele Giurgiuca a preamărit toată viaţa pe Dumnezeu în Sfântul Altar, împreună cu arhanghelii, ridicând jertfe până la cer, zidind nemurirea pentru credincioşii săi, fiind încredinţat de Dumnezeu cu slujire nu pământească ci cerească. O viaţă a botezat, a cununat şi a dus credincioşi pe drumul veşniciei. Prin preot ne-am îmbrăcat în H... mai mult

Tămâia este privită ca unul dintre elementele caracteristice ale celebrărilor liturgice creştine. Însă folosirea tămâiei este mult mai veche. Este atestată în cultul Vechiului Testament (Ieş. 30, 1-8; Lev. 16, 12 etc.), în alte religii şi chiar în scopuri civile, neliturgice. Merită menţionat faptul că, în primele veacuri ale Bisericii, tămâia nu numai că nu a fost utilizată în mod obişnuit în cult, ci folosirea sa a fost, vreme îndelungată, chiar oprită. De asemenea, în vechime, mai ales în Orient, din cauza căldurii, arderea de tămâie şi de aromate era folosită la slujbele de înmormântare şi, prin extensie, la toate slujbele pentru cei adormiţi, pentru a înmiresma atmosfera (cf. R.F. Taft, Intrarea cea Mare, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 227-229). Tămâierile sau cădirile – arderea rituală a tămâiei în edificiul de cult sau acasă – necesită şi existenţa unor vase specifice: cădelniţa sau căţuia. Cădelniţa este un vas înfrumuseţat, fixat de obicei prin lanţuri cu clopoţei de un inel cu ajutorul căruia este mânuită de către diacon (care, de obicei, săvârşeşte cădirile), de preot sau de arhiereu. Căţuia este un vas asemănător, lipsit de lanţuri, dar prevăzut cu picior şi mâ... mai mult

1 septembrie: La Facultatea de Teologie Ortodoxă, prezidează comisia de evaluare a candidaţilor la examenul de admitere, sesiunea septembrie 2015. La Clinica Medicală III din Cluj-Napoca (slujitor: Pr. Flaviu Todea), îl vizitează pe părintele Ioan Pitic, fost preot la parohia Vultureni, protopopiatul Cluj I. Primeşte la reşedinţă delegaţia din Palestina sosită la Cluj-Napoca pentru a participa la Întâlnirea Tinerilor Creştini Ortodocşi din Europa. 2 septembrie: Primeşte la reşedinţă pe Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale. 3 septembrie: În studioul teritorial din Cluj-Napoca, înregistrează o emisiune pentru TVR. În sala mare Muzeului Mitropoliei, participă la întâlnirea festivă a absolvenţilor promoţiei 1995 de la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. În localitatea Gilău (protopopiatul Cluj I), săvârşeşte slujba de înmormântare a adormitului întru Domnul, Vasile Vidrean. Rosteşte un cuvânt de mângâiere. La demisolul bisericuţei din Campusul Universitar „Haşdeu” (slujitor: Pr. Ciprian Negrean), participă la vernisajul expoziţiei de pictură organizată cu prilejul Întâlnirii Tinerilor Creştini Or... mai mult

Este aproape imposibil să privim realităţile lumii de azi şi să nu realizăm că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru stă sub semnul unui conflict al civilizaţiilor. Mişcări de populaţii, suspiciuni, temeri, proteste zgomotoase şi legi pripite, toate alcătuiesc un ansamblu de stări care dau expresie fricii care ne domină în faţa acestor fenomene care bulversează calmul vieţii unei societăţi îmbătrânite şi blazate, aşa cum este societatea europeană. De ce ne este frică în realitate? De valurile parcă interminabile de imigranţi, care bat după azil la uşile Europei? De lipsa de viziune a liderilor europeni, care îşi calculează subtil câştigurile pe care le pot avea de pe urma acestor nefericiţi? Sau de cultura şi religia acestor oameni, cu care lumea noastră s-a mai confruntat dur cu secole în urmă? Soarta imigranţilor este departe de a fi rezolvată, cu toate că încercăm să nu abdicăm de la valori precum ospitalitate, toleranţă sau deschidere care au făcut din Europa o casă a popoarelor. Aceste valori sunt reciproce şi trebuie să fie asumate în primul rând de cei care deschid porţile emigranţilor dar mai ales de aceşti oameni mânaţi de disperare, care îşi caută la noi o casă. Aici încep rezervele î... mai mult

Deşi atacaţi de criza financiară, membrii comunităţii creştine formate în jurul Ieromonahului Marcu Manolis ne-au lansat și anul acesta invitația de a vizita locurile sfinte care se întind ca niște raze luminoase pe teritoriul elin, risipind continuu negura păgânătății care a domnit acolo cu secole în urmă. Este deja al șaselea an în care surorile Părintelui Marcu, Maria și Ana, găzduiesc în casa lor pelerini români, majoritatea membri ai comunității creștine din Biserica Misionară a Studenților din Campusul Universitar Hașdeu. Pelerinajul s-a desfășurat în perioada 10-19 septembrie și, de data aceasta, călătoria spre Grecia a fost aparte, deoarece i-am avut în mijlocul nostru și pe tinerii greci care au luat parte la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din perioada 4-7 septembrie, la Cluj. Așadar, în după-amiaza zilei de 9 septembrie, pelerinii așteptau cu bucurie autocarul care avea să-i ducă în țara mărginită de Mările Ionică și Egee și mult iubită de către creștinii ortodocși pentru mulțimea de sfinți ale căror moaște le adăpostește. Drumul spre Grecia a fost presărat cu rugăciune și cu voie bună. I-am avut în mijlocul nostru pe Părintele Emil Velican, fost membru al ASCOR Cluj și actual preot paroh... mai mult

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! (Nichita Stănescu) Deschid ochii şi privesc în jurul meu. Timpul mă înconjoară sufocant şi ireversibil. Încet încep să-mi eliberez mintea de orice fel de gând. Straşnic timpul mă veghează, îl simt cum se fixează asupra-mi, brusc mă trezeşte şi pune lângă mine realitatea. De ce nu se opreşte? Sau, mai bine zis, de ce a început, de unde a venit? Întrebări fără răspuns, de fapt, ele singure păstrează răspunsul înăuntru, doar că vacarmul lumii abundă în mişcare şi uitare. Ochii mei se îndreaptă din nou spre un ceas, căutând parcă să fugă din calea lui, chipul meu parcă nu-i fără timp. Răpitor şi tăcut, timpul descompune şi compune ce a fost ieri şi ce este azi, recunoscător al unei clipe posterioare. Dar oare chiar are vreo însemnătate acest „a fost” ? Totul trece fără să aştepte să ne dăm seama ce este. Prezentul sau conceptul de „acum” apare şi dispare etern sau continuu. Prea târzie sau prea timpurie pare alegerea de a trasa liniile cronologice ale propriei istorii, însă cu ce folos, dacă ne afundăm în explicaţii şi înţelesuri pe care le pierdem. Mintea mea refuză paradoxul formelor neregulate, infinite ale timpului. Tind să îmi planific... mai mult

Dacă ar trebui, dacă ar fi obligatoriu (deşi pe moment nu e) să fiu şi eu fanul cuiva, cred că mi-am găsit eroii care ar ocupa printre primele locuri în topurile mele. Menţionez că între aceste locuri nu există o concurenţă reală, toate reprezentând, de fapt, locul întâi. Aş fi fanul şi sunt admiratorul unei bătrâne slabe, însoţitoare a unui copil-tânăr cu un aspect aparte, bătrânicios, care abia-abia au fost acceptaţi de şofer în autocarul de la Sebeş spre altundeva. Fără loc. În picioare. Până la urmă au găsit. Loc. “Să nu mă laşi, buni!” striga din când în când, la câte vreun viraj sau din cauze neînţelese, copilul bătrân. Strident, piţigăiat. “Nu te lasă buni!” Această “buni” slăbuţă, smerită, umilită şi repezită de şofer, mi-a părut unul dintre puţinii oamenii pe care îi văd clar călătorind spre rai. Cu mila lui Hristos. Altădată am văzut în biserica de la Spitalul Oncologic privirea clară şi adevărată a unui tânăr, tată al unei fetiţe îmbrăcate în roz. Fetiţa avea picioarele slabe, cam cum ar fi trebuit să-i fie mâinile. Şi tatăl o purta în braţe prin biserică, apoi a aşezat-o în genunchi pe o periniţă, şi, alături de mamă, au rămas toţi la Sf... mai mult