La început de iunie, pe data de 4, am sărbătorit Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Mare sărbătoare, a doua după Paști, deși în mentalul colectiv nu întotdeauna e considerată ca atare. La Rusalii S-a pogorât Duhul Sfânt peste sfinții Apostoli, în foișorul de sus unde erau adunați pentru Liturghie, și, covârșiți de puterea Lui, au ieșit în piață. Acolo erau adunați oameni din toată lumea civilizată, care veniseră la praznic, și le-au binevestit mântuirea în Hristos. Trei mii de oameni au crezut și s-au botezat, luând în chip văzut început Biserica Creștină. Dacă atunci are loc o cincizecime universală, prin Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli și prin întemeierea Bisericii, în care Duhul lucrează până la sfârșitul veacurilor, și noi creștinii suntem subiectul unei cincizecimi particulare de la Mirungerea noastră. Imediat ce am fost botezați, suntem unși cu Sfântul și Marele Mir, iar preotul oficiant rostește formula: pecetea darului Sfântului Duh. Care este lucrarea în noi a Sfântului Duh pe care L-am primit imediat după Botez? Știm că Apostolii au primit puterea de a face ucenici din toate neamurile, lucru pe care l-au făcut începând cu ziua Rusaliilor, și multe alte harisme. Sfântul Pavel ne spune ce lucrare face sau ce ar trebui să facă Duhul Sfânt în noi: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23) Aceste virtuți ar trebui să rodească din belșug în noi. Dacă ele lipsesc este semn că s-a petrecut un lucru foarte grav. Prin păcatele noastre am „stins Duhul”. Sfântul Pavel ne atenționează că lucrul acesta se poate întâmpla. Iar faptele reprobabile ce intervin sunt: adulter, desfrânare, necurăție, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora (Galateni 5, 19-21). Devenim reci la suflet, lipsiți de bunătate și de fapte lăudabile pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu și ne-am apropiat de cel rău. Sfântul Serafim de Sarov ne spune că: Dumnezeu este un foc care încălzește inima și rărunchii. Dacă noi simțim în inimă răceala care vine de la diavol – căci diavolul este rece – să alergăm la Domnul și El v-a încălzi inima noastră cu o iubire desăvârșită, nu nu... mai mult

Sub auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, Facultății de Teologie Ortodoxă - UBB Cluj-Napoca, Spitalului Județean de Urgență Bistriţa, Asociației Medicale Române, filiala Bistrița-Năsăud, Societății Române de Bioetică, Societății Române de Pediatrie, în zilele de 8-9 mai 2017, a fost organizat la Bistrița cel de-al XVI-lea Seminar Internațional de Medicină și Teologie, cu tema „Resacralizarea relației medic-pacient”. În deschiderea evenimentului, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, Directorul Spitalului Județean de Urgență Bistrița, a adresat celor prezenți un cuvânt de bun venit: „Îngăduiți-mi să vă mulțumesc tuturor pentru că ați binevoit să fiți zilele acestea, împreună cu noi, la a XVI-a ediție a Seminarului de Medicină și Teologie de la Bistrița. Discuțiile din jurul bolii și a morții continuă, pentru că, inevitabil, boala este legată de condiţia umană, iar cruzimea ei este generatoare de suferinţă fizică şi psihică. Odată instalată, boala reuşeşte să zdruncine fiinţa umană, determinând-o să-şi pună întrebări despre fundamentele existenţei sale. Pe de altă parte, ştiinţa şi tehnologia au impregnat excesiv spaţiul de organizare a serviciilor de sănăt... mai mult

Reintrarea în normalitate a României, în decembrie 1989, a însemnat, între multe altele și posibilitatea de a scrie și publica liber. (Această libertate, în ultima vreme, începe să fie tot mai relativă. Dar asta, poate, va fi tema unui viitor articol.) Oricum numărul publicațiilor a crescut exponențial. Nu doar al publicațiilor „clasice”, pe hârtie, dar și a celor alternative, în spațiul electronic: bloguri, publicații, site-uri etc. Multe publicații sunt de excelentă calitate, altele mai puțin, iar unele poate era mai bine să nu existe. Un loc cu totul special îl au publicațiile și mijloacele de informare ale Bisericii Ortodoxe Române. Pentru foarte multă vreme Biserica Ortodoxa nu s-a putut exprima. Rostirea Ortodoxă s-a putut face doar în slujbele bisericești și răspândirea Cuvântului s-a făcut prin participarea la slujbe. În acest chip s-a ținut în ființă Ortodoxia: prin Slujbă și prin participarea poporului. Desigur au existat publicații bisericești de eminentă calitate, dar circulația lor era limitată. Dupa 1989 această situație s-a schimbat. Un mare număr de publicații Ortodoxe, „clasice” și electronice, au apărut. Calitatea lor este, în toate cazurile, excelentă. Cuvântul efectiv... mai mult

După[*] cum le amintea Sfântul Apostol Pavel misoginilor epocii sale, în Hristos „nu mai este parte bărbătească și parte femeiască” (Gal. 3, 28). În duhul creștin, femeia și bărbatul au aceeași demnitate în fața lui Dumnezeu. Cu toate acestea, egalitatea politică și economică dintre bărbat și femeie a fost obținută rușinos de târziu în istoria umanității. Mișcarea feministă a avut un rol important în acest sens, dar astăzi feminismul a devenit o ideologie agresivă, care a transformat lupta de clasă a marxiștilor într-un război al sexelor; recunoaștem în retorica feministă vechea și nefericita dialectică „oropsiți“ – „opresori“, la care marxismul reduce orice interacțiune socială. Ori, în viziunea creștină, bărbatul și femeia sunt egali în demnitate, dar complementari biologic, nu antagonici. Chiar dacă amândoi pot îndeplini aceleași funcții sociale, natura îi predispune spre funcții complementare în familie. După cum scrie Teodor Baconschi, „relaţia între femeie şi bărbat nu este de supunere, ci de dialog: ceea ce contează este recunoaşterea diferenţelor şi distribuirea accentelor personale într-un registru de complementaritate.“ Suprimarea artificială, în ideologia stângistă,... mai mult

Acum mulți ani, mica mea corabie, ce purta prin lume o picătură de suflet românesc răsărită în teatru, m-a adus pe țărmul plin de taine al Australiei. Și iată că într-o bună zi, am poposit și în Cambera, capitală politică a țării. Însoțit de un bun prieten român, aflat de mult timp acolo, admiram cu ochi de copil minunile acelui tărâm fermecat. Când deodată, în fața mea, se înălță o clădire masivă de-o eleganță rece și sobră, ce parcă te obliga s-o privești doar de la distanță. - Ce instituție este aceasta? am întrebat curios. - Este clădirea Parlamentului Australian! mi s-a răspuns. Și nu știu de ce, în clipa aceea, o vagă neliniște îmi cotropi sufletul. Imensa construcție din fața mea semăna, ce-i drept mai stilizată, cu Casa Poporului de la noi. Dar tot acolo, în fața impunătoarei ei intrări, ce parcă îi spunea omului să se simtă mai mic și neînsemnat, din iarba parcului se ridica o mică baracă de carton improvizată sărăcăcios, cu o ușă deschisă ce abia se ținea în balamale, invitându-te parcă, cu glas stins să pătrunzi spre un gol de suferință și de deznădejde umană. - Dar asta ce mai este? mi-am întrebat prietenul, fiind cuprins de o totală nedumerire. - Est... mai mult

După arestarea din 1943, pentru deţinerea de material subversiv, Valeriu Anania îşi caută refugiu (1944) la Mănăstirea Bistriţa vâlceană. Tatăl, care-i face o vizită, îl înştiinţează că umblă jandarmii pe urmele lui. Fugarul se consultă cu maica stareţă Olga Gologan şi decide să se predea. Era hotărât să obţină statutul de „fost legionar” pe care, în fapt, nu l-a obţinut niciodată. Prin urmare, se prezintă singur autorităţilor, i se face o sumară verificare în Lagărul de la Târgu-Jiu şi lăsat liber, fără domiciliu obligatoriu. Pleacă la Sibiu, unde se înscrie în anul I la Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj, aflată în refugiu. În 1945, în trecere spre Mănăstirea Polovragi, îl cunoaşte, tot la Mănăstirea Bistriţa, pe Arsenie Boca. Îl va mai întâlni o singură dată, cândva între 1948 şi 1958, când „Sfântul Ardealului” se afla duhovnic al Mănăstirii de maici de la Prislop. În 1959, după două arestări, 1951 şi 1956, Ministerul Cultelor îi interzice ieromonahului să mai poarte „haină preoţească” (mănăstirea de la Prislop va fi închisă şi transformată în cămin de bătrâni, până în 1976, când revine la destinaţia iniţială!). Tunderea în monahism a lui ... mai mult

Părintele Virgil Gheorghiu, cu puțină vreme înainte de plecarea sa în eternitate, afirma: „N-am fost niciodată despărţit de România… tot dicţionarul român mi-e drag… iar, dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele şi nu mă mai mişc, dacă nu pe pământ, atunci în cerul românesc de acolo”[1]. Cu această conștiință a unei clare apartenențe, deși departe, în exil, Virgil Gheorghiu își descrie identitatea și locul său în trecerea sa pământească. Așa se face că, legat ființial de patria sa, opera lui nu este altceva decât un poem liric despre și adresat neamului de „nemuritori” din Carpați, din care reiese evidentă dragostea și nostalgia depărtării, ca sentimente care îl vor însoți pe tot parcursul vieții. Se naște pe 9/16 septembrie 1916 în comuna Războieni din Munții Neamțului, ca descendent dintr-o veritabilă familie sacerdotală. Copilăria sa teologică, gravitând în jurul bisericii din satul natal și a preotului Constantin, tatăl său, îi va marca întreaga viață. Sărăcia în care trăia preotul Constantin, la fel ca și enoriașii lui, îl va împiedica să-și dea copilul la școala teologică, și, în consecință, este înscris la Lice... mai mult

A devenit o adevărată tradiţie ca, an de an la Sighet, Praznicul Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, să fie marcate printr-o manifestare culturală, dublată de o slujbă de pomenire a celor care au avut de suferit în închisorile comuniste. Din iniţiativa domului prof. univ. dr. Ilie Rad de la Facultatea de Jurnalism (FSPAC) a Universităţii noastre, Clujul e reprezentat de câţiva ani de Colegiul Studenţesc de Performanţă Academică al acesteia. În această caltiate am beneficiat şi eu, în ultimii ani, de privilegiul de a mă număra între cei care participă la aceste manifestări, ce debutează cu cuvinte de mărturie ale supravieţuitorilor şi lansări de carte şi se încheie cu o frumoasă rugăciune, în care vii şi cei adormiţi se reunesc în iz de tămâie şi glas de litanii, însoţindu-şi vorbele cu lacrimi. Şi acum, ca şi în ocaziile trecute, studenţi şi doctoranzi de la facultăţi precum cea de biologie (Vlad Toma), Ştiinţe Administrative şi Ştiinţe ale Comunicării (Cătălin Hădadea şi Andreea Nagy), Istorie şi Filosofie (Adrian-Cosmin Iuşan, Mihaela Tălpaş şi Florin Grec), sau teologie (subsemnatul), s-au reunit pentru a trăi o experienţă interdisciplinară, marcată de un popas duhovnicesc la mănăst... mai mult

În dimineața zilei de 5 mai, 2017, în calitate de membri ai Coralei „Psalmodia Transylvanica”, avându-l în fruntea noastră pe Părintele profesor univ. Vasile Stanciu, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și Dirijorul acestei prestigioase corale clujene, am pornit spre Italia, onorând astfel invitația adresată Facultății, Coralei și Părintelui Decan de către mișcarea Focolarilor din cadrul Bisericii Romano-Catolice. În itinerariul nostru, care a implicat o importantă dimensiune misionară, culturală și religioasă, am poposit pentru început în orașul Celje din Slovenia, la Dom SV. Josef, unde ne-am întâlnit cu episcopul catolic Stanislav Lipovsek, care ne-a împărtășit, pe lângă datele istorice ale diocezei, aspecte legate de viața și misiunea păstoriților săi. La rândul nostru, i-am oferit câteva „nestemate” din repertoriul nostru religios, universal și popular, subliniind prin aceasta pe de o parte spiritualitatea cu care este înzestrat poporul ortodox român, iar pe de altă parte scoțând în evidență și identitatea sa națională. De la Celje, următoarea destinație a fost orașul Udine din Italia, unde am rămas pentru două zile. Am fost primiți cu multă ospitalitate de către Pări... mai mult

În anul 1990, la puţină vreme după căderea regimului comunist, când Biserica naţională putea din nou să se manifeste liber şi să adune oamenii în comunitatea ei de iubire şi credinţă, au început să apară întrebări, inclusiv în presă, de genul „Ce s-ar fi întâmplat dacă eram catolici? Nu ar fi fost mai bine pentru poporul nostru?...”. La sfârşitul acestor interogaţii cu răspuns previzibil se adăuga apostila mincinoasă că romanitatea – iar noi suntem de origine romană şi avem o limbă neolatină – subînţelege apartenenţa la catolicism, după cum slavismul merge mână în mână cu Ortodoxia. În realitate, majoritatea popoarelor slave sunt... catolice, în frunte cu polonezii, care au dat şi un ilustru pontif contemporan. Dar slovenii, croaţii sunt tot catolici, deopotrivă cu slovacii şi cu o bună parte din cehi. Cât îi priveşte pe croaţi, aceştia s-au rupt cu multe secole în urmă de fraţii lor de credinţă sârbi şi de la trecerea la catolicism se trage sângerosul şi tragicul conflict fratricid care s-a manifestat cu violenţă în anii ’90 ai secolului trecut şi a constituit principala cauză a dezmembrării Iugoslaviei. Asta s-ar fi întâmplat şi în cazul nostru dacă „Unirea” cu Roma i-ar fi c�... mai mult

Pr. Florin-Cătălin Ghiț (Pr. F.-C. G.): - Participați de mai mulți ani cu icoane pictate de dumneavoastră la concursul „Icoana ortodoxă – lumina credinței”, organizat de Patriarhia Română și ați câștigat de-a lungul anilor mai multe premii la acest concurs. Care sunt impresiile și care considerați că sunt beneficiile spirituale după această experiență de durată? Teodora Roşca: Anunțarea primei ediții a concursului, în 2012, a fost pentru noi o surpriză și o provocare. Am răspuns invitației și am căutat să valorific în mod creativ tezaurul iconografic specific spațiului transilvănean. Proiectul Patriarhiei propune un concurs alternativ, un an fiind dediact icoanei pe lemn și icoanei pe sticlă, iar următorul an tehnicii în frescă și mozaic. În mod excepțional, în 2017, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești”, au fost reunite toate cele patru secțiuni. Din 2012 și până în 2016 am primit succesiv premiile III, II și I la secțiunea pictură pe sticlă, dar întotdeauna a existat un element neprevăzut, deoarece întotdeauna există un grad de subiectivitate din partea comisiei de experți care notează lucră... mai mult

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă”. (Ioan 5, 24) În duminica Pogorârii Sfântului Duh din anul Domnului 2016 s-a mutat din această viață trecătoare la cea veșnică și fără de sfârșit profesorul Nicolae Bocșan. Pe 19 iunie se împlinește un an de la trecerea sa la Domnul, astfel am considerat că este prilejul potrivit pentru a-l evoca în câteva cuvinte pe cel ce a fost istoricul de prestigiu al modernității transilvănene, profesorul și magistrul care a îndrumat zeci de generații de studenți și doctoranzi în istorie, ctitorul Institutului clujean de Istorie Ecleziastică – care-i poartă astăzi numele –, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, dar mai ales omul deosebit, generos și modest, cu inimă largă și spirit enciclopedic, pe care arhiepiscopul și mitropolitul nostru Andrei l-a numit la un moment dat în mod sugestiv „părintele profesor Nicolae Bocșan”. Și într-adevăr, dincolo de titlurile academice dobândite, de distincțiile, medaliile și premiile obținute, de responsabilitățile universitare ori de funcțiile administrative, nu puține ... mai mult

Cea de-a doua serie a revistei Renaşterea, organul publicistic oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, s-a remarcat deja atât prin longevitate şi consecvenţă, cât şi prin calitatea materialelor din paginile ei şi prestigiul autorilor. Antologizarea unor cercetări ce i-au împodobit de-a lungul paginilor conţinutul, în funcţie de o anumită orientare tematică, se constituie într-un demers frumos, polivalent. În cadrul lui, volumul Pagini de sinaxar, coordonat de părintele Cătălin Pălimaru, apărut la Editura Renaşterea în anul 2017, reprezintă deopotrivă o întreprindere utilă şi interesantă. Pe de-o parte, a aduna materialele ce prezintă vieţile sfinţilor plasează lucrarea în categoria celor care se adresează unui public larg de cititori, format din cei care doresc să afle mai multe informaţii despre anumiţi sfinţi importanţi. Pe de altă parte, ea arată cum, pornind de la lucruri deja cunoscute, de utilitate, autorii au reuşit să-şi demonstreze originalitatea, plasându-se în cadrele tradiţiei. În plus, readucerea în atenţie, într-un limbaj actualizat, a biografiei unor mari personalităţi ale aghiografiei contemporane şi ale celei mai vechi, le face să fie mai accesibile publicu... mai mult

Pe[*] o frescă din biserica bolniței de la mănăstirea Hurezi, înfățișând Biserica sub formă de corabie pe valurile mării (lumii), se observă cum diavolul din afara corabiei își îndreaptă săgeata nu spre Hristos care este la cârmă, ci spre Potirul cu Sfânta Împărtășanie din mijlocul corabiei. Învățăm de aici că tactica diavolului pentru a-i îndepărta pe credincioși de Hristos începe prin a-i îndepărta de Sfânta Împărtășanie. Credinciosul care nu se hrănește mereu cu Hristos euharistic mută accentul credinței sale de pe solidaritatea cu semenii, pe sine însuși și pe căutarea interesului propriu, chiar dacă este vorba de mântuirea lui. Astfel credința lui devine o credință pietistă, formalistă și de multe ori fără roade. Este adevărat că pozițiile teologilor și ale preoților cu privire la înțelegerea sensului Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii, precum și la modul în care acestea sunt administrate în Biserică pot fi diferite sau chiar contradictorii. Acest lucru nu trebuie să ne uimească, dacă ținem seama de tradiția de secole a practicii acestor Sfinte Taine în Biserica noastră și în celelalte Biserici Ortodoxe locale, care i-a obișnuit pe credincioși să se spovedească ș... mai mult

7 mai: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

14 mai: Participă la Sfânta Liturghie în Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

21 mai: Este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh – Zorilor, din Cluj-Napoca, unde la Sfânta Liturghie rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

25 mai: Cu ocazia sărbătorii „Înălţarea Domnului”, este prezent în mijlocul personalului şi a bolnavilor de la „Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie”, iar în capela Centrului, participă la Sfânta Liturghie.

28 mai: La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări.

În dimineața zilei de 2 mai 2017, după o scurtă, dar grea suferinţă a fost chemată la Domnul, la vârsta de doar 33 de ani, lect. univ. dr. Paula Bud. Trupul neînsuflețit a fost depus în Capela Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Marți 2 mai şi miercuri 3 mai 2017, la ceas de seară a fost săvârşită slujba Panihidei. Joi, 4 mai 2017 a fost săvârşită Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi profesori. În aceeași zi, la Mânăstirea cu hramul Acoperpământul Maicii Domnului din Florești a fost săvârşită slujba înmormântării de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi un sobor de peste 50 de preoţi. Cuvinte de învăţătură şi rămas bun au fost rostite de către IPS Andrei şi de către Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Preşedintele Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Răspunsurile la toate aceste slujbe au fost date de către studenţii facultăţii. Tânăra membră a corpului didactic a fost condusă pe ultimul drum de către familie, cadrele didactice ale facultăţii, preoți și studenți pe care i-a îndrumat. * În perioada 30 aprilie - 4 mai 2017, Pr. lect. univ... mai mult

1 Mai: În biserica din Cornești, protopopiatul Gherla, oficiază Taina Sfântului Botez pentru pruncul Ștefan, fiul părintelui paroh, Sorin Botiș. Rostește un cuvânt de învățătură. Este însoțit de PC Pr. Ioan Buftea, protopopul Dejului. 2 mai: În biserica din Someșul Cald, protopopiatul Huedin, oficiază Taina Sfântului Botez pentru prunca Irina Teodora, fiica părintelui paroh, Cosmin Adrian Bucșa. Rostește un cuvânt de învățătură. Este însoțit de PC Pr. Ioan Buftea, protopopul Dejului. Face o vizită în parohia Gilău III (paroh: Pr. Vasile Bandrabulă), în vederea stabilirii locului pentru construirea noii biserici parohiale. 3 mai: În sala de ședințe a Centrului Eparhial, prezidează comisia de examinare a candidaților participanți la concursul pentru ocuparea postului de preot paroh la biserica din cartierul clujean, Dâmbu Rotund, protopopiatul Cluj II. Face o vizită în filia Săliște, a parohiei Micești, protopopiatul Turda (paroh: Pr. Aurel Cristea). Vizitează șantierul de construire a bisericii din Ciurila, protopopiatul Cluj I (paroh: Pr: Mircea Sandu) și șantierul de construire a Centrului misionar-social „Sfântul Apostol Andrei”, de pe Calea Turzii din Cluj-Napoca. Este însoțit de PC Pr. Cristian... mai mult

De ziua lor, mai mulți copii, împreună cu părinții lor, au mers într-un pelerinaj pe jos. Membrii comunității Bisericii Studenților din Cluj-Napoca sunt obișnuiți cu astfel de drumeții duhovnicești, pelerinajele pe jos fiind deja foarte populare și așteptate printre tineri, dar și printre toți cei care vreodată au călătorit pe jos spre diferite destinații. De anul acesta, și cei mai mici au bucuria de a parcurge la pas ușor diferite trasee. E adevărat că organizatorul evenimentului, Silviu Mincu, alege pentru cei cu pasul mai mic destinații mai apropiate de Cluj-Napoca și kilometri mai puțini de parcurs. De 1 iunie, micii exploratori au mers pe jos din localitatea Someșul Cald spre Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare”. Pe drum au avut parte de un picnic organizat de părinții lor, de mici distracții, pe măsura vârstei, iar la mănăstire au fost întâmpinați cu bucurie de monahiile așezământului și de duhovnicul locașului sfânt, care le-a ținut un cuvânt de folos părinților și a oferit răspunsuri la diverse întrebări referitoare la creșterea și educarea copiilor. La întoarcere au străbătut același drum, parcurgând în total o distanță de 4 kilometri. Ziua a fost una plină atât pentru copii, cât și... mai mult

Deși comunitatea formată în jurul bisericuței de lemn din Campusul Hasdeu a devenit cunoscută în special datorită studenților care reprezintă nucleul ei, lucrurile s-au schimbat odată cu trecerea anilor. Majoritatea studenților de odinioară s-au căsătorit și au format familii mai mult sau mai puțin numeroase, care acum reprezintă o parte semnificativă a comunității din Hasdeu. Acești tineri ajunși la maturitate și care au rămas în biserica în care au avut parte de o apropiere și cunoaștere mai cuprinzătoare a lui Dumnezeu au însă nevoie în continuare de atenție și de activități prin care să poată fi ajutați în contextul familiilor pe care le-au format. Prin urmare, începând cu acest an, vor avea loc tot mai multe activități dedicate familiilor creștine, de la cunoscutele Grădinițe de duminică, care au devenit din ce în ce mai complexe, la taberele de vară pentru părinți și copii, la programul inițiat de biofizicianul Virgiliu Gheorghe (Școala familiei) și la întâlnirile speciale cu Părintele Ciprian Negreanu, duhovnicul majorității părinților din comunitatea formată în jurul bisericuței pe care o păstorește. Astfel de întâlniri axate pe dialog și sfaturi constructive au devenit în timp o n... mai mult

Când iubești, nu mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine. Căsătoria este atunci când unul dintre soți își ține mâinile scăriță – aidoma jocurilor din copilărie, când ne urcam în copaci –, pentru ca celălalt să poată urca mai lesne către Cer. Iertarea Uneori, unul dintre soți e prea îndrăzneț în urcarea sa către Cer, își ia avânt brusc, iar talpa lui apasă greu în mâinile care au primit-o ca într-un culcuș moale. Iertarea în căsătorie are loc atunci când unul dintre ei uită că l-a durut urma tălpii celuilalt în mâna lui și își amintește doar avântul cu care soțul/soția s-a înălțat pentru că mâna lui a fost puternică și nu l-a lăsat să cadă. În cele ce urmează vom analiza rolul iertării în căsătorie și influența acesteia asupra conflictului marital. Căsătoria este o încercare perpetuă de împreună-creștere spre veșnicie. Așa cum se întâmplă în orice relație umană, și în căsătorie au loc certuri. Cum spune Apostolul Pavel, [...] numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor (I Corinteni 7: 28), trupul denumind ființa nou formată din soț și soție – soții care nu își mai aparțin fiecare sieși –, ci unul altuia. E ca o ieșire di... mai mult