Anul 2017, în Biserica Ortodoxă Română, a fost dedicat de către Sfântul Sinod comemorării Patriarhului Justinian şi apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului. Lucrul acesta a fost determinat de trecerea celor patruzeci de ani de când marele patriarh s-a mutat la Domnul. El a condus corabia Bisericii în vremuri foarte dificile. Doar tenacitatea, tactul şi înţelepciunea sa l-au ajutat să nu facă concesii în ceea ce priveşte doctrina şi viaţa Bisericii şi, în acelaşi timp, să-i mulţumească, cât se putea, şi pe mai marii vremurilor. Aşa se face că bisericile au rămas deschise, copiii au fost botezați, tinerii cununaţi şi repusații îngropaţi cu slujbă religioasă. În alte ţări comuniste lucrurile au stat mult mai rău. Dacă la început Patriarhul Justinian a avut în faţa autorităților comuniste un capital de încredere, mai ales datorită faptului că-l ascunsese pe Gheorghiu Dej când evadase de la Târgu Jiu, acest capital s-a epuizat repede. Văzând că nu-l pot manevra şi că este credincios Bisericii sale, l-au tratat cu răceala şi neîncredere. Mitropolitului Bartolomeu Anania, care prin 1957 îi era apropiat, îi face următoarea destăinuire: Iată, Anania, puterea mea politică e în declin. Am folosit-o cât am putut în interesul Bisericii. Şi poate că tocmai de aceea creditul meu pe lângă Guvern scade[1]. În acelaşi timp, pe lângă Patriarhul Justinian, trebuie pomenită mulţimea de mărturisitori ai lui Hristos şi apărători ai credinţei în acele vremuri delicate. Părintele Arsenie Papacioc spune că: toate veacurile au fost pline de duşmani, dar duşmanii din veacul acesta (veacul 20) au umplut cerul de sfinţi[2]. Eu voi pomeni doar câţiva dintre ei, a căror activitate a fost legată de Arhiepiscopia Clujului, pe care-i consider foarte importanţi: Mitropolitul Bartolomeu Anania, Rectorul Liviu Galaction Munteanu, Protopopul Florea Mureşanu şi Profesorul Ioan Bunea. Numărul lor a fost mult mai mare. Pe unii, după ce au ieşit din temniţă în 1964, i-a reintegrat în preoţie Arhiepiscopul Teofil Herineanu. Mitropolitul Bartolomeu Anania L-a slujit pe Hristos cu toate fibrele fiinţei sale şi, în acelaşi timp, a fost un mare om de cultură şi teolog. În Memoriile sale, care s-au tipărit în 2008, se poate vedea cum l-au chinuit reprezentanţii sistemului opresiv, rămânând în temniţă până în anul 1964 când au fost eliberaţi deţinu... mai mult

S-a vorbit și s-a scris mult anul acesta despre fericitul întru pomenire Patriarh Justinian Marina (1901-1977). Pe de o parte unii l-au prezentat ca un salvator al Bisericii Ortodoxe din România în fața dictaturii comuniste, iar alții, cei drept mai puțini, au persistat în a-l eticheta drept „patriarhul roșu”. Cheia elucidării acestei problematici controversate rezidă în capacitatea fiecăruia dintre noi de a citi și înțelege cât mai exact contextul social-politic al vieții și activității patriarhului Justinian în vremea slujirii sale sacerdotale la Râmnicu Vâlcea și arhierești ca episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei, mitropolit al Moldovei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a-l cunoaște mai bine pe patriarhul Justinian și a-i înțelege filosofia politică și strategia bisericească promovată nu este însă suficient să ne rezumăm nici la ceea ce au scris și rememorat alții despre el[1], nici la ceea ce ne descoperă documentele epocii despre figura și personalitatea sa[2], ci trebuie neapărat să-i citim opera și să ne străduim să pătrundem în universul crezului său personal: eclesial, social și politic. Pe lângă cele 12 volume ale cunoscutului său „Apostolat social”, în care sunt cuprinse pastoralele... mai mult

În ultima vreme au apărut numeroase luări de poziţie şi exprimări în spaţiul mediatic foarte critice în privinţa practicii Bisericii de a cinsti, de a venera icoanele şi, încă mai vârtos, Sfintele relicve, moaştele. Aceste exprimări i-au numit, pe ceia care practică cinstirea pomenită, „pupători de oase putrede”, „pupători de cadavre” şi oricum, oameni foarte înapoiaţi. Desigur, unuia că mine, care evit exprimările violente şi sunt adept al rezolvării problemelor cu „duhul blândeţii”, aceste exprimări i-au părut excesive. Ulterior, analizând mai atent, am văzut că de fapt în acest fenomen, al contestării icoanelor şi cinstirii relicvelor, ne întâlnim cu un proces recurent în istorie. Un proces foarte vechi şi care continuă şi în zilele noastre. Este vorba de iconoclasm. Istoric, în mod constant, aceste mişcări iconoclaste au fost promovate de elemente extremiste, al căror principal „argument” era violența. Acest lucru a fost dovedit în chiar zilele noastre de către mişcări islamice extremiste, care au distrus cu artileria ansambluri arhitectonice cu valoare culturală universală unică, sau de către „califatul arab”, mişcarea ISIS, care a distrus monumente de o frumuseţe fără egal la Palmyra,... mai mult

Există, în mod cert, oameni care ar putea să scrie despre domnul Mihai Şora într-un mod mult mai avizat decât aş putea să o fac eu. Cercetători serioşi, care i-au devorat lucrările, i-au analizat, dezbătut şi propovăduit ideile. Într-o oarecare măsură, mă număr şi eu între admiratorii operei dânsului. Opiniile şi competenţa mea nu ar putea depăşi însă, în acest spaţiu, statutul de paupere amatorisme. Am însă un atuu în raport cu mulţi exegeţi şi cititori ai dânsului: acela de a-l fi cunoscut mai îndeaproape pe filosoful aniversat, şi de a mă fi bucurat de sfaturile dânsului. Aş putea spune că, uneori, am văzut cum, maieutica filosofică este transpusă la dânsul în spaţiul teologic. Probabil e vorba de o reminiscenţă a educaţiei pe care părintele Melentie, tatăl dânsului, i-a oferit-o. M-aş putea lăuda chiar că, în anumite momente, m-a spovedit şi povăţuit, căci, uneori, în clipe de răscruce, sau când, în viaţa mea, eram pe cale să iau o decizie importantă, l-am consultat. Mi-au prins bine poveţele dânsului. Am constatat, şi atunci, ca şi în alte rânduri, că e unul dintre rarii oameni pentru care senectutea e o virtute. L-am cunoscut, dacă peste cutele memoriei mele nu s-au aşternut sed... mai mult

*Ca şi în cazul lui Nichifor Crainic sau al lui T. Arghezi, ultimul o prezenţă de destin în viaţa lui Valeriu Anania, nici întâlnirea cu Justinian nu părea să fie de cel mai bun augur. Înainte să fie văzut, Arghezi era tiranul, strigoiul de care trebuia să fugi. Omul, căruia îi descoperise „biografia scandaloasă” înaintea operei, omuleţul scurt şi plinuţ, cu glasul piţigăiat şi nervos care i-a creat complexe. Dar odată depăşită această impresie, ce deschidere de suflete! Pe Justinian îl vede întâia oară în februarie 1948, la prohodul Patriarhului Nicodim. Mitropolitul Moldovei „purta o mantie roşie şi avea un dinte de aur, care-i şedea foarte rău. Îl privisem, citim în Memorii (2008), cu oarecare dezgust şi n-am stăruit asupră-i” (p. 173). A urmat memorabila întâlnire de la Mănăstirea Bistriţa vrânceană şi totul a intrat deodată în lumină. Justinian, din iunie 1948 Patriarh, face un popas pentru oarecare îngrijire medicală. Maica stareţă, din poveste în poveste, ajunge să-i vorbească despre călugărul aflat în pribegie, foarte deştept, foarte învăţat, foarte dinamic, foarte serios, care-şi trăieşte aici viaţa pe furiş. Dacă-i aşa bun, îl iau la Bucureşti, a fost prima replică a Patria... mai mult

Profesorul Alexandru a fost „savantul al cărui scop a fost slujirea omului și a Celui pe care-l reprezintă deplin, Iisus Hristos”. Spirit subțire, de mare pătrundere, cu exercițiul rigurozității și exactității științifice, cu puterea cuvântului proprie omului de litere, dar și cu sensibilitatea omului de credință, Alexandru Mironescu a fost un intelectual de stirpe veche, un căutător de profunzimi, un însetat de frumos și divinitate. „Ca iedera spre dreptul stejar aşa-mi întind/ Iisuse către Tine iubirea-mi arzătoare;/ Cu slabe mreji de gânduri cutez să te cuprind/ Şi orice rugăciune este o-mbrăţişare“, scria Vasile Voiculescu, în poemul dedicat prietenului său Alexandru, conceput în perioada întâlnirilor de la Mănăstirea Antim (30 decembrie 1954). Alexandru Mironescu se naște la 10 iulie 1903 la Tecuci, trăgându-și sorgintea din neamul lui Veniamin Cătulescu, pe o linie de cărturari şi distinși preoţi. Urmează Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti pe care o absolvă în 1926. Trei ani mai târziu își ia primul doctorat în ştiinţe fizice la Sorbona, în cadrul Facultății de Ştiinţe, şi, în acelaşi an, își începe strălucita sa carieră de profesor de chimie organică la Facultatea de Ştiinţe... mai mult

În ziua de 5 octombrie 2017, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia au fost luate următoarele hotărâri: - Canonizarea Mitropolitului Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei, cu ziua de prăznuire la data de 26 ianuarie; - Canonizarea mireanului Gheorghe Lazăr, cu numele Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu ziua de prăznuire la 17 august; - Înscrierea în calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru, începând cu anul 2019, cu ziua de prăznuire la 28 septembrie; - Aprobarea textului Acatistului Sfinților Mucenici Donat, Romul, Silvan și Venust; - Aprobarea organizării concursului național cu tema „Unirea: libertate și unitate” în cadrul manifestărilor dedicate Anului omagial al unității de credință și de neam și al Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. La concurs sunt invitaţi să participe elevii din învățământul preuniversitar, iar festivitatea de premiere la nivel național va avea loc în data de 21 mai 2018, cu prilejul hramului istoric al Ca... mai mult

Silviu Dragomir (1888 – 1962) Teologul, istoricul şi militantul pentru drepturile românilor, s-a născut la 13 martie 1888 în Gurasada, jud. Hunedoara. Absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1905-1909). La 22 ani este promovat „doctor în teologie”. În perioada sibiană (1911-1919) a fost profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, a publicat studii de înaltă ţinută privind apărarea Ortodoxiei în Transilvania în secolul XVIII, dezbinarea bisericească din 1698-1701, legăturile cultural-bisericeşti ale românilor cu ruşii. În anul 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 1928, membru activ. Deşi a dorit să fie hirotonit diacon, condiţiile de atunci au făcut să rămână acelaşi „teolog şi istoric laic”, cum a fost toată viaţa. În perioada clujeană (1919-1947), ca profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj, a publicat lucrări de specialitate, monografii, un număr impresionant de articole, recenzii, note. La Cluj a contribuit la formarea unei generaţii de prestigiu, aşa numita „şcoală istorică clujeană”. A fost membru în Adunarea Eparhială e episcopiei nou înfiinţate (1921) a Vadului, Feleacului şi Clujului, şi în Congresul N... mai mult

IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, împreună cu PS Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, l-au vizitat duminică pe Arhim. Mina Dobzeu. PS Iustin i-a oferit Părintelui Mina distincția Crucea Sfântului Iosif Mărturisitorul. Distincţia acordată în 22 octombrie 2017 părintelui Mina Dobzeu este un gest de aleasă preţuire faţă de acest pătimitor al temniţelor comuniste şi se înscrie în seria de manifestări prilejuite de Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, notează site-ul oficial al Eparhiei. Arhim. Mina Dobzeu a fost decorat recent și de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Mărturisitorul a primit Crucea Moldavă, în data de 14 octombrie, la finalul Sfintei Liturghii din ziua sărbătorii Sfintei Parascheva. Rămas în memoria tuturor ca fiind cel care a oferit părintelui Nicolae Steinhardt Taina Botezului, Arhim. Mina s-a născut în data de 5 noiembrie 1921, în Grozești, județul Lăpușna din Basarabia. În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în anul al II-lea a fost exmatriculat, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru exprimarea opozi... mai mult

Fac parte din generația preoților ce şi-au desfăşurat activitatea, în bună parte, în vremea comunismului. Socotesc că este o datorie de conștiință a spune câteva cuvinte atât despre acea perioadă, care mi-a marcat şi mie viaţa, cât şi despre oamenii providenţiali care au rămas în memoria mea, unii dintre ei făcând istorie! Aş dori să rog pe preoţii tineri, sa fie atenţi la nuanţele interpretative ce se dau astăzi comunismului ca să pară „cu faţă umană”. Veţi auzi argumentaţii de felul acesta: tot românul avea loc de munca, aveam siguranţa să ieşim noaptea pe stradă, o bucata de pâine aveam toţi, nu se dormea în canale, nu erau droguri, nu erau atâtea sinucideri!!! Asta şi datorită faptului că societatea noastră de astăzi nu a reuşit să rezolve marile aspiraţii ale românilor. El a avut însă şi o altă „faţă” care le anula pe toate acestea. Aş fi ipocrit să afirm că am fost o victimă expresă a comunismului, dar nu avem voie să uităm că pentru noi românii comunismul a însemnat umilinţă, delaţiune, degradare umană, minciună, lagăre şi închisori. Au încercat să distrugă şi filonul cel mai puternic al acestui popor: credinţa, dar n-au reuşit. Nu cumva să reuşească cei de as... mai mult

Doresc să vă împărtăşesc, în cele ce urmează, câteva constatări privitoare la apropierea de Biserica naţională a unor intelectuali, artişti, oameni de cultură... Incursiunea în acest domeniu, începută în urmă cu câţiva ani, departe de a o fi încheiat, a fost generată şi de unele îndemnuri primite de la preoţi sau profesori teologi. Atunci când i-am spus unui cleric, care predă la seminar, că românul cel mai universalizat, sculptorul Constantin Brâncuşi, a fost, succesiv, clopotar, corist bisericesc, cântăreţ în strană şi diacon în câteva lăcaşuri de cult, inclusiv în Biserica română din Paris, interlocutorul meu a rămas uimit, spunându-mi că asemenea aspecte s-ar cuveni aduse la cunoştinţa seminariştilor şi a studenţilor teologi. Aflând apoi că există o fotografie a lui Brâncuşi în stihar, cu cădelniţa în mână, descoperită şi publicată de istoricul de artă Barbu Brezianu, clericul respectiv, plin de entuziasm, mi-a mărturisit că dacă ar avea reproducerea acelei imagini, ar înrăma-o şi ar atârna-o pe peretele unei clase. I-am reamintit că am mai avut doi mari scriitori trecuţi prin treapta diaconiei: Ion Creangă şi Tudor Arghezi. Adaug că şi dramaturgul interbelic Ion Luca, autor al unor p... mai mult

I. 1. Care sunt cultele recunoscute de către stat în România? / Ce relevanță pastorală are recunoașterea unui cult de către Stat în Romania? 2. Este posibilă coliturghisirea cu un preot greco-catolic? Dar săvârșirea unei înmormântări comune la solicitarea credincioșilor, mai ales într-o comunitate mixtă? 3. De la ce vârstă – este indicat – să înceapă să se spovedească copiii? 4. Enumerați responsabilitățile preotului în gestionarea relației cu profesorul de Religie (și cu elevii) din perspectiva protocolului Patriarhiei Române; 5. Pentru a se evita târârea Bisericii în scandaluri prin mass-media, ce datorie de conștiință are fiecare preot față de autoritățile bisericești superioare? Profilaxie pastorală; 6. Este îngăduit să se oficieze slujba Cununiei între un creștin ortodox și un neortodox sau necreștin? Dacă da, în ce condiții? 7. Există vreo diferență între Schisma cea Mare din 1054 și Marea Schimă? II. 1. Care sunt raporturile preotului cu autoritățile de stat? Poate fi implicat un preot în activități de ordin politic? Poate preotul să-și exprime opinia sa politică în cadrul unor predici? 2. Ce este antimisul și care este rostul și semnificația lui lit... mai mult

1 octombrie Este prezent în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde asistă la Sfânta Liturghie, rostind ecfonise şi binecuvântări. 8 octombrie Participă la Sfânta Liturghie în Capela Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 14 octombrie Cu ocazia sărbătorii “Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi”, este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. Asistă la Taina Botezului administrată micuţului David – Sebastian, nepotul preacucernicului părinte Săsărman Vasile, preot la Catedrala din municipiul Gherla, taină săvârşită în biserica parohiei Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, 15 octombrie La Sfânta Liturghie este prezent în mijlocul credincioşilor din Parohia Pogorârea Sfântului Duh - Zorilor Cluj-Napoca, unde rosteşte ecfonise şi binecuvântări. 21 octombrie Cu ocazia sărbătorii “Sfinţilor Cuvioşi Mărturisitori: Visarion şi Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoţi Mărturisitori: Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel”, participă la Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. 22 octombrie Este prezent în ... mai mult

Duminică, 1 octombrie 2017, Catedrala episcopală din Miercurea Ciuc și-a prăznuit hramul. Sf. Liturghie a fost săvârșită de IPS Mitropolit Laurențiu al Ardealului, PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și PS Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădă­uților, înconjurați se un sobor de preoți și diaconi, veniți din toată eparhia. Răspunsurile la strană au fost date de Corala „Psalmodia Transylvanica”, a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, dirijată de Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, care a fost distins cu Crucea episcopală a Episcopiei Covasnei și Harghitei de către PS Andrei. * Luni, 2 octombrie 2017, a fost deschis în mod festiv anul academic 2017-2018 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Studenţii au participat la Sfânta Liturghie săvârşită în capela facultăţii de către Preasfințitul Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei înconjurat de un sobor de preoţi din care au făcut parte membri ai corpului profesoral al instituţiei. A urmat slujba de Te Deum. ÎPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramur... mai mult

1 octombrie (Acoperământul Maicii Domnului): Cu prilejul hramului, pe altarul de vară al mănăstirii de la Floreşti (protopopiatul Cluj II), slujeşte Sfânta Liturghie şi rosteşte cuvântul de învăţătură. Hirotoneşte întru diacon, pe tânărul Marius Cristian Focşanu. Este însoţit de PC Arhid. Dan Grigore Văscu, directorul tehnic al postului de radio „Renaşterea”. În Catedrala Mitropolitană, slujeşte Vecernia, Paraclisul Maicii Domnului şi rosteşte o cateheză. Primeşte la reşedinţă pe Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei. 2 octombrie: În Aula Magna a Universităţii „Babeş Bolyai”, participă la deschiderea noului an universitar. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. Împreună cu PS Părinte Timotei, în capela Facultăţii de Teologie din Cluj-Napoca, asistă la slujba de Te-Deum, săvârşită cu prilejul deschiderii noului an universitar. Rosteşte un cuvânt duhovnicesc. Săvârşeşte slujba de binecuvântare a lucrărilor efectuate la noua cantină din cadrul Campusului Teologic „Nicolae Ivan”. Rosteşte un cuvânt de binecuvântare. În sala mare a Casei de Cultură a Studenţilor, participă la Gala acordării premiilor de excelenţă elevilor merituoş... mai mult

Anul acesta s-a mutat la Domnul unul dintre cei mai distinși oameni de știință ai Clujului și totodată un membru ales al Bisericii Ortodoxe, Academicianul Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna - d. 24 iulie 2017, Cluj-Napoca), inginer român, profesor universitar și rector al Universității Tehnice din Cluj, specialist în domeniul metalurgiei, ales membru titular (2010) al Academiei Române. Este fiul lui Gheorghe Colan (1896-1963) și al Elenei (născută Rafiroiu) (1899-1991), iar unchiul său a fost Mitropolitul Nicolae Colan (care între anii 1936-1957 a fost episcop al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar în data de 23 mai 1957 a fost ales Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolit al Ardealului până la sfârșitul vieții). Horia Colan a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară din Arad în perioada 1936-1944, cu o perioadă de 2 ani (1938-1940) în care a fost elev al Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca. La bacalaureatul susținut la secția științifică s-a situat pe prima poziție. Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara (1944-1949), fiind admis cu cea mai mare medie din cele trei facultăți reunite. În 1949 a obținut diploma de inginer mecanic și elec... mai mult

O parte din tinerii din ASCOR și alții, care li s-au alăturat, și-au dorit să marcheze ziua de 14 octombrie prin prezența lor la Iași, având dorința de a cinsti moaștele Sfintei Parascheva tocmai în ziua prăznuirii sale. Pelerinajele la Iași sunt deja binecunoscute și vestite în toată țara, ca fiind unele care adună laolaltă un număr impresionant de creștini. Conform presei, numărul de închinători de anul acesta este cel mai mare de până acum, rândul întinzându-se pe o lungime de 11 kilometri, marcat de stâlpi numerotați de la 0 până la 70. De asemenea, pe lângă moaștele Sfintei Parascheva, au fost puse la închinare și o parte din cele ale Sfântului Ierarh Nectarie. Înainte de cântatul cocoșilor, tinerii ascoriști s-au așezat în rândul sutelor de credincioși care așteptau să ajungă la racla sfintei. Timpul petrecut împreună a fost un real exercițiu de comuniune, solidaritate, purtarea sarcinilor aproapelui și de valorificare a unității dintre noi. Era extrem de important ca grupul să nu se disperseze. Era necesar să rămânem uniți, pentru a nu-i împovăra pe frați cu așteptarea sau căutarea celor rătăciți, și pentru a ne putea împlini gândul împreună. Mi-am dat seama că același lucru ar trebu... mai mult

Sâmbătă, 28 octombrie 2017, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – Cluj-Napoca a organizat un pelerinaj pe urmele Părintelui Daniil Sandu Tudor de la Rarău, binecunoscutul monah şi scriitor din perioada prigoanei comuniste. Participanţii la pelerinaj au plecat de vineri noaptea din Cluj-Napoca, urmând ca spre dimineaţă să pornească din satul Chiril spre Mănăstirea Rarău. Ajunşi la mănăstire au participat la slujba Utreniei şi la Sfânta Liturghie, iar ulterior pelerinajul pe jos avea să continue spre Sihăstria Putnei. Pelerinii s-au putut bucura atât de mănăstirile vizitate cât şi de împrejurimile acestora. Impresii pelerinilor vorbesc despre importanța acestor drumeții duhovnicești, dar și despre bucuria care însoțește fiecare pelerinaj pe jos. Fiecare Sfânta Liturghie este unică, nouă şi mereu «proaspătă» ca şi apa scoasă din aceeaşi fântână. Asemenea este şi fiecare pelerinaj pe jos: aceeaşi oameni, aceleaşi drumuri, acelaşi trafic, aceleaşi gropi, însă în momentul în care coborâm din autocar şi se aude primul sunet de toacă, noi nu mai suntem aceeaşi, ci suntem adevăraţii noi, ca apa aceea din fântână, mereu înnoită, abia «născută». Pelerinajul la mănăstirile din... mai mult

„Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete. Spre Tine merge dorul meu întreg, La Tine-mi este orișice dorire. Ci lasă-mă de lut să mă desleg, Să vadă sufletu-mi a Ta mărire. Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu, Mi-s mâinile și tălpile o rană. Din coastă sânge-mi picură mereu, În drumul de păcat și de prihană. Primește-mi, Bune, sufletul stingher, Gătește-mi Însuți locul de hodină, Mă lasă astăzi să mă înalț la cer, Dezleagă-mă de haina mea de tină. Și glasul Domnului grăi răspuns: Durerea ta mă sfâșie de milă, Când plânsul tău la mine a pătruns, Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă. Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii mei de plâns topiți Și-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci să vin în sus, Deși Părintele ceresc mi-e Tată; Din cupă am sorbit amar nespus, Și cupa mea e-n veci nedeșertată. Dar rana ta mă doare mai cumplit, Pe cruce-am sângerat și pentru tine! Te-am cunoscut din veci și te-am iubit, Și-i grea povara dragostei depline. Și-am îngânat, cu duhul umilit: Prime�... mai mult